Asculta acest articolIntroduse în ecuaţia alegerilor de guvernele PSD, preluate cu braţele deschise de guvernele PNL şi PDL, pomenile electorale au fost de cele mai multe ori cheia succesului. Totul este extrem de simplu: se strâng banii pe parcursul unui an, eventual se adună rezervele din anul precedent, şi li se dă drumul în preajma alegerilor. Victor Ponta, Emil Boc, Călin Popescu Tăriceanu, Adrian Năstase au practicat cu succes acest sport naţional. Au fost şi supărări, dar reciproce.
În timp ce se bucurau primarii ai căror partide se aflau la putere, se supărau primarii din opoziţie. Astfel ţara a fost mereu împărţită în două. Cele două jumătăţi la rândul lor s-au împărţit în alte jumătăţi. În sensul că banii daţi de guvern ajungeau la consiliile judeţene, care aveau la rândul lor propriile criterii politice.
Având un guvern tehnocrat, cu aparenţe de independenţă, s-ar părea că în 2016 nu vor mai exista pomeni electorale. Greu de crezut. Atâta vreme cât o parte dintre miniştri tehnocraţi se pregătesc să candideze la parlamentare, vor apărea ca din senin pomenile. România nu este chiar atât de săracă încât să nu se mai găsească rezerve. De exemplu în timpul crizei premierul Emil Boc a găsit suficiente rezerve financiare pe care le-a alocat municipiului Cluj. Pe fondul sutelor de milioane de euro direcţionate către Cluj, fostul premier a câştigat două mandate de primar.
Este o formulă sigură practicată de foarte mulţi foşti miniştri. Fiecare doarme după cum îşi aşterne. Şi de data aceasta se vor găsi demnitari care îşi vor aranja un culcuş, un loc călduţ în parlament. A spus-o foarte explicit ministrul fondurilor europene, Cristian Ghinea. Luându-l gura pe dinainte ministrul care nu se poate lăuda cu foarte mari rezultate în accesarea fondurilor, spunea că premierul Dacian Cioloş va decide în ce fel vor candida actualii miniştri la alegerile parlamentare. Considerându-se o echipă vor merge împreună până la capăt, adică până după alegeri. Simţindu-se solidari cu partidul care îi susţine, ar fi logic să meargă pe listele PNL.
Numai că la PNL este deja mare înghesuială. Împărţiţi în foşti PDL-işti şi foşti PNL-işti, partidul condus de doi copreşedinţi, ar avea nevoie de un procent de peste 40% ca să poată onora toate pretenţiile. Îi lipsesc vreo 10 procente, care în cifre raportate la partid, reprezintă cam o treime. Raportându-se mai departe la fostul PDL şi fostul PNL, numărul nemulţumiţilor creşte exponenţial. Un partid aflat într-o astfel de situaţie nu-şi poate permite să intre în campanie fără pomeni electorale.
Dar mai apare un element, un impediment major. PSD deţine conducerea în vreo 30 de judeţe. Cum vor ajunge banii la primarii PNL? Mai trebuie luat în calcul şi UDMR. Ca viitor partener de guvernare al PNL, are nevoie de o mică atenţie. Apoi nu ar fi exclus să fie atras în coaliţie şi PMP. Ca om politic experimentat, Traian Băsescu ştie că trebuie să joace un rol în această perioadă de precampanie şi apoi de campanie electorală. Şi el ştie mai bine decât oricine că o campanie fără pomeni electorale este ca o nuntă fără lăutari. El merge şi mai departe. Nu ezită să spună că el, dintre politicienii actuali, ar fi cel mai bun prim ministru. Este şi aceasta o formă de “pomană“ electorală. Fostul preşedinte se oferă pe sine, ca un garant că după alegeri va redeveni o persoană influentă.
La urma urmei nici PSD nu se va opune pomenilor electorale. Pentru că ştie că o parte îi va reveni, deţinând şefia consiliilor judeţene. Dacă toată lumea va avea ceva de câştigat, de ce să se renunţe la pomeni?
