Asculta acest articolOricât de mică sau de mare ar fi diferenţa dintre cei doi candidaţi până la urmă şi alegerile prezidenţiale din acest an s-au desfăşurat după o regulă secretă stabilită de opţiunile alegătorilor chiar în ziua votului.
Indiferent de candidat, indiferent de partid, Alegătorul conştient voteză pentru schimbare. Aşa cum nu a fost votat Emil Constantinescu pentru că se numea Emil Constantinescu sau Băsescu pentru că era Băsescu, nici Klaus Iohannis nu a fost votat pentru că este Klaus Iohannis, ci pentru că este perceput ca element al schimbării. Nu a fost votat PNL, ci partidul în care în acest moment istoric oamenii au cea mai mare încredere.
Votul negativ a funcţionat şi de data aceasta. S-a votat masiv împotriva unui partid despre care se crede că a guvernat foarte prost ţara. S-a votat împotriva corupţiei, împotriva unui aparat de stat ineficient, angajat pe criterii politice şi clientelare. S-a votat împotriva unui mod de a face politică, a unui mod de a guverna.
Votul de duminică ne place să credem că încheie o epocă. Un partid se naşte, se dezvoltă şi decade. Aceste etape le-a parcurs PSD. Perioadele lui de glorie s-au succedat cu perioadele de constestare vehementă.
Partidul care trăieşte una dintre cele mai drastice înfrângeri s-a născut din focul revoluţiei. Mai precis a confiscat o revoluţie şi a reuşit să–şi facă un capital electoral arogându-şi merite pe care nu le-a avut niciodată.
Până la urmă istoria îşi cere drepturile. PSD este obligatoriu să se înscrie în rândul partidelor care nu vor depăşi 25-30% din voturi la alegerile parlamentare pentru a reuşi să facă o majoritate parlamentară cu un partid-satelit.
Cele 46 de procente obţinute la alegerile parlamentare din 2016 se răzbună. Chiar partidul-satelit s-a trezit la realitate şi a abandonat un partener care ameninţa însăşi stabilitatea economică a ţării.
Cu toate că a avut cel mai slab candidat din toate timpurile, adică din 1990 încoace, PSD a obţinut un scor peste aşteptări. Cu 33-35% cât arată exit-poll-urile, Viorica Dăncilă nu prea poate revendica în continuare funcţia de preşedinte al partidului. Contestată sau nu, ea nu este omul care poate reforma un partid de dimensiunea şi complexitatea PSD-ului. Până la urmă se va găsi omul potrivit pentru a face din el un partid modern, acceptat în familia politică socialistă europeană.
De acum înainte important este ce va face preşedintele Klaus Iohannis, cum se va raporta la PNL, cum va colabora cu partidele care susţin guvernul Ludovic Orban.
Deşi are obligaţii faţă de PNL, de acum înainte el nu-şi mai poate permite să facă discriminări flagrante între jucătorii politici.
S-ar putea să dorească să se răzbune pe USR pentru că Dan Barna a avut curajul de a candida împotriva lui. Ar fi o greşeală fatală pe care o va plăti PNL. Aşa cum ALDE s-a retras de la guvernare ar putea proceda şi USR dacă nu va fi tratat cum se cuvine de preşedinte.
După înfrângerea de duminică PSD va intra într-un con de umbră. Partidul care are cele mai multe probleme de rezolvat este PNL. Nu sunt deloc uşoare şi nu pot fi rezolvate de preşedinte sau de primul ministru. Probabil că marea dificultate a PNL va fi să acţioneze în echipă şi să conlucreze cu partenerii de guvernare.
Klaus Iohannis nu a fost votat pentru că ar fi avut un program grozav. Practic, nici nu a avut vreun program. A câştigat repetând acelaşi lucru: jos PSD, pesedeul la lada de gunoi a istoriei, pesediştii să plece de la guvernare. Votul negativ a funcţionat şi de data aceasta. Un lucru nu trebuie să-l uite învingătorii, de acum şi dintotdeauna: cine vine la putere în urma unui vot negativ, tot în urma unui vot negativ pleacă de la putere.
