Sfinţii Martiri din Vietnam (+1745-1862)

Asculta acest articol

Opera de evanghelizare, întreprinsă încă de la începutul secolului al XVI-lea, şi apoi înfiinţarea primelor Vicariate Apostolice în nord (Dang-Ngoai) şi în sud (Dang-Trong) în 1659, a cunoscut de-a lungul secolelor o dezvoltare admirabilă. Astăzi s-a ajuns la 25 de Dieceze (10 în nord, 6 în centrul ţării şi 9 în sud), iar catolicii sunt în număr de şase milioane (adică 10% din populaţie); Ierarhia catolică vietnameză a fost numită de Papa Ioan al XXIII-lea la 24 noiembrie 1960.

Aceste rezultate se datorează şi faptului că, încă din primii ani, sămânţa credinţei a fost udată în pământul vietnamez de sângele abundent al martirilor, atât din clerul misionar cât şi din clerul local, precum şi din rândul poporului creştin vietnamez. După cum este arătat într-un material publicat de ProFamilia.ro, cu toţii şi-au asumat munca apostolică, după cum împreună au înfruntat până şi moartea pentru a da mărturie despre adevărul evanghelic.

Istoria religioasă a Bisericii din Vietnam înregistrează că au existat în total 53 de edicte, semnate de domniile Trinh şi Nguyen sau de regi care, timp de trei secole, XVII, XVIII, XIX (mai exact 261 de ani: 1625-1886), au decretat persecutarea creştinilor, una dintre cele mai violente persecuţii din câte au existat vreodată. Au căzut astfel aproximativ 130.000 de victime, din întreg teritoriul Vietnamului. De-a lungul secolelor, aceşti martiri ai credinţei au fost îngropaţi în morminte comune, dar memoria lor a rămas mereu vie în cadrul comunităţii catolice.

De la începutul secolului al XX-lea, 117 din acest număr mare de eroi, respectiv cei care au îndurat suferinţele cele mai crude, au fost ridicaţi la cinstea altarelor de către Sfântul Scaun cu ocazia a patru ceremonii de beatificare: în 1900, de către Papa Leon al XIII-lea, 64 persoane; în 1906, Papa Pius al X-lea, 8 persoane; în 1909, Papa Pius al X-lea, 20 persoane; în 1951, Papa Pius al XII-lea, 25 persoane.

Din aceştia spanioli au fost 11, toţi din Ordinii Predicatorilor (dominicanii): 6 Episcopi şi 5 preoţi; francezi au fost zece, toţi din Societatea Misiunilor Străine din Paris: 2 Episcopi şi 8 preoţi; 96 au fost vietnamezi: 37 preoţi (din care 11 dominicani), 59 laici (din care 1 seminarist, 16 cateheţi, 10 terţiari dominicani şi o femeie).

Cronologic, martirii au murit după cum urmează: 2 sub conducerea domnitorului Trinh-Doanh (1740-1767); 2 sub domnitorul Trinh-Sam (1767-1782); 2 sub domnitorul Canh-Thinh (1782-1802); 58 sub regele Minh-Mang (1820-1840); 3 sub regele Thieu-Tri (1840-1847); 50 sub regele Tu-Duc (1847-1883). Cei 117 martiri au trecut la Domnul astfel: 75 condamnaţi la decapitare; 22 spânzuraţi; 6 arşi de vii; 5 ucişi prin sfâşierea trupurilor; 9 morţi în închisoare din cauza torturilor.

Decretul de beatificare îi enumeră după cum urmează pe Martirii din Vietnam (+1745-1862): Andrea Dung-Lac, preot; Tommaso Thien şi Emanuele Phung, laici; Girolamo Hermosilla, Valentino Berrio Ochoa, O.P. şi alţi şase Episcopi; Teofano Venard, preot M.E.P. şi 105 însoţitor, martiri.