Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Despre Gabriel Oprea se putea spune orice numai că nu are un simț politic și o abilitate de negociere cu totul ieșită din comun. Încă de la ieșirea lui din PSD și închegarea grupului de parlamentari necesar formării majorității parlamentare capabile să susțină Guvernul Boc, acest politician a rămas ca untdelemnul pe apă. A rămas mereu deasupra indiferent de sistemul de alianțe de pe scena politică. UNPR, în numele interesului național, l-a sprijinit pe președintele Traian Băsescu.

Tot în numele interesului național a stat alături de PSD și Victor Ponta. Și tot în numele interesului național s-a arătat dispus să sprijine orice inițiativă a președintelui Iohannis. Evident, tot în numele interesului național, DNA îl întreabă de ce se plimba cu girofarul prin București cam de cinci ori pe zi.

Răspunsul este simplu: se deplasa în interes de serviciu. Problema este că cele două interese, cel național și cel de serviciu, se bat cap în cap. Ar trebui să fie unul și același lucru în sensul că dacă îți fați datoria la locul de muncă implicit lucrezi în interes național. Unde se rupe firul logic?

Acțiunile lui Gabriel Oprea din ultimii ani au un defect din construcție. Ne este teamă că lumea și-a dat seama că interesul național invocat atât de des se făcea din interes de partid. Astfel că, în timp, interesul de partid s-a suprapus peste cel național. Lucurile nu s-au oprit aici, interesul personal s-a suprapus peste amândouă, anihilându-le. Astfel că Gabriel Oprea este chemat să dea explicații. Este ultima captură importantă a DNA. Eliminarea lui de pe scena politică nu este importantă decât în măsura în care se dorește limitarea puterii unor partide de buzunar, partide foarte mici care fac diferența dintre putere și opoziție. Un astfel de partid a fost PUR, partidul lui Dan Voiculescu, botezat de Traian Băsescu drept o “soluție imorală“. UNPR a jucat același rol în sistemul de alianțe. La fel UDMR este o formațiune foarte curtată pentru că numărul său de parlamentari saltă un partid sau o alianță peste 50% sau îl plasează sub 50%. Pentru același rol se pregătesc partidele conduse de Călin Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu. ALDE și PMP vor juca rolul partidelor complementare pe care altădată l-au jucat PUR, UDMR, UNPR. Cu condiția să intre în Parlament.

Poate că exagerăm spunând despre Gabriel Oprea că este eroul unei legende și că această legendă este pe cale să ia sfârșit. Ca oricare politician, avea și el vulnerabilitatea lui. Ca unui adevărat boier, îi plăcea să treacă prin București cu 120 de km pe oră. În timp ce șirurile de mașini se dădeau la o parte ca valurile mării în fața lui Moise. Ar fi vorba aici de calitatea intelectuală și morală a politicianului din ziua de azi. Inculți, încrezuți, aroganți, predispuși spre corupție. Primul lucru pe care îl învață un novice intrând în politică este să învețe la perfecție lecția dublului discurs. Una spun, alta fumează, cum ar fi zis Tudor Arghezi. Novicele își schimbă modul de viață. Pe politicianul de azi îl schimbă mediul infect al politicii. Gabriel Oprea a fost mai mult decât o victimă a acestui mediu. A fost unul dintre cei care au contribuit la formarea și perfecționarea acestui mediu toxic în care supraviețuiesc numai cei care în numele interesului public își știu urmări interesele personale.

Dacă partidele mici ar fi mari şi partidele mari ar fi mici

Să începem cu consecinţele reformei fiscale Ciolacu-Boloş: dacă se dă greş cu setul de măsuri propuse, PSD şi PNL se pot pregăti să facă saltul înapoi de la categoria super-greilor, de partide mari, la categoria cocoş, de partide mici. După primele măsuri prezentate “reaşezarea poverii fiscale pe criterii echitabile” pare să fie doar un slogan.