Image 1
Image 2

Sfântul Nicolae, sărbătorit în bisericile din Satu Mare

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

An de an la data de 6 decembrie creștinii de pretutindeni îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei, supranumit “Făcătorul de Minuni”.

Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, iar în biserica “Sfântul Gheorghe Nou” din București este păstrată mâna sa dreaptă, dăruită, potrivit documentelor, de Arhiepiscopia din Bari domnitorului Mihai Viteazul.

La această dată peste 800.000 de români își serbează ziua onomastică, astfel că mulți sărbătoriți, dar și alți credincoși sătmăreni, au fost prezenți în număr foarte mare în biserici, unde s-au rugat și i-au mulțumit Sfântului pentru toate darurile primite.

Sfântul Nicolae a fost un mare apărător al ortodoxiei și a ajuns episcop de Mira încă de la o vârstă fragedă. Îngrijorat de o posibilă ruptură care ar fi putut avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă, astfel că de la acea palmă a rămas obiceiul ca, pe data de 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu nuieluşa în semn de avertisment. Tot tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, odată pusă în apă, va înflori până de Crăciun înseamnă că Sfântul “a mijlocit” iertarea acelei persoane. O altă tradiție respectată și foarte iubită de creștini este aceea de a pune cadouri în ghetuțele copiiilor, în noaptea de 5 decembrie, în Ajunul Sfântului Nicolae. În unele ghetuțe, cele ale copiilor mai puțin ascultători, părinții mai pun și câte o nuielușă, atrăgând astfel atenția asupra cumințeniei de care (nu) a dat dovadă copilul pe parcursul anului.

Sfântul Ierarh Nicolae este patronul marinarilor şi al copiilor, salvatorul celor din temniţă şi primejdii, ajutătorul săracilor şi al celor nedreptăţiţi. În tradiția noastră Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, fapt ce face aluzie la zăpada care cade în luna decembrie, și păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură. Este iscoada diavolului, stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec, apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with