Asculta acest articol
Matia, al cărui nume este frecvent la evrei şi înseamnă “darul Domnului”, este apostolul care a primit în dar marele privilegiu de a fi numărat în rândul Celor Doisprezece, luând locul rămas liber prin dezertarea lui Iuda Iscarioteanul.
Alegerea lui s-a făcut prin tragere la sorţi, după înălţarea Domnului, la propunerea lui Petru, care, în puţine cuvinte, a fixat calităţile cerute pentru un apostol: să fi fost aproape de Domnul Isus Cristos, să fie chemat şi apoi trimis în misiune: “E necesar ca unul dintre aceşti bărbaţi care a fost împreună cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Isus – începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi -, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui”.
Matia a fost deci alături de Isus fără încetare, de la începutul până la sfârşitul vieţii publice a Mântuitorului, el este deci martor al lui Cristos, mai precis al învierii lui, deoarece învierea este piatra de temelie a creştinismului.
Matia a trăit împreună cu ceilalţi unsprezece miracolul Tainei Pascale, şi este perfect îndreptăţit să îl vesteacă lumii pe Cristos, deoarece a fost martor ocular al vieţii şi operei lui Cristos, începînd chiar “de la botezul lui Ioan”.
A doua şi a treia condiţie, chemarea din partea lui Dumnezeu şi trimiterea în misiune, sunt exprimate limpede în rugăciunile apostolilor: “Tu, Doamne, care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceşti doi l-ai ales, ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut”.
Poate că ne surprinde alegerea lui Matia prin tragere la sorţi. Recurgerea la acest act pentru a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu este o metodă cunoscută în Sfânta Scriptură, însăşi împărţirea Pământului Făgăduit s-a făcut prin tragere la sorţi; şi apostolii au considerat oportun să procedeze la fel. Între cei doi candidaţi propuşi de comunitatea creştină: Iosif, fiul lui Sabba, numit şi Cel Drept, şi Matia, alegerea a căzut pe acesta din urmă.
Noul apostol, al cărui nume apare în Scriptură numai cu prilejul alegerii sale, a trăit împreună cu ceilalţi unsprezece clipa dătătoare de lumină şi putere a Rusaliilor; apoi, asemenea celorlalţi, a pornit pe drumuri cunoscute, şi altele pe care avea să-l conducă Duhul Adevărului, vestind mărirea lui Dumnezeu.
Nu se cunoaşte nimic despre activitatea sa apostolică, nici dacă a murit martir, ori de moarte naturală, deoarece amănuntele privitoare la viaţa sa provin din scrieri apocrife. Tradiţia că el ar fi murit în urma tăierii capului cu o secure explică de ce este considerat patron special al măcelarilor şi dulgherilor.
Sărbătoarea lui a fost ţinută mult timp în ziua de 24 februarie; deoarece această zi cădea deseori în Postul Mare, noul calendar i-a fixat comemorarea la 14 mai, dată aproximativ apropiată de data alegerii lui ca apostol.
Trebuie să deosebim pe apostolul şi evanghelistul Matei de apostolul Matia; deşi foarte apropiate, numele lor sunt diferite; ca înţeles, provin din alăturarea a două cuvinte ebraice care înseamnă: darul lui Dumnezeu, nume ce se dădea copiilor consideraţi ca un semn al bunăvoinţei divine.
Originea, numele şi viaţa Sfântului Matia, ca şi ale celorlaltor apostoli, sunt punctul de legătură între Vechiul şi Noul Testament; prin ei, tulpina viguroasă, urcă din rădăcinile divino-umane ale istoriei seva hrănitoare a vieţii în Cristos: “Nu am venit să stric Legea, ci să o duc la desăvîrşire”. Creştinul adevărat preţuieşte şi apără atât rădăcina cât şi tulpina prin care ajunge până la el hrana Vieţii.
(Vieţile Sfinţilor)
Fii primul care comentează