Program ITV: 00.00 Audienţe în direct, cu Sergiu Podină, invitat Paula Fogas, titlul emisiunii: Oportunităţi de dezvoltare a comunităţilor sătmărene prin intermediul fondurilor europene (reluare) 01.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi Eleonora Cîmpan, Mihaela Ghiţă, Stelian Pop, titlul emisiunii: Medicii nur vor pomana guvernului Tudose (reluare) 02.23 In slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu, titlul emisiunii: Dorel Coicaraport la 2.920 de zile 03.30 Zone folclorice, cu Ioana Vladimirescu 04.36 Viaţa la ţară, cu Ioan Aniţaş, titlul emisiunii: Crescătorii de vaci nu-şi pot valorifica producţia 05.36 Educaţie ecologică, cu Cristina Bursuc, invitat Marcel Forţiu, titlul emisiunii: Plantări în proprietatea statului în luna pădurii 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea Prinzinger Zsoka 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenorul Willy 08.00 Audienţe în direct, cu Sergiu Podină, invitat Paula Fogas, titlul emisiunii: Oportunităţi de dezvoltare a comunităţilor sătmărene prin intermediul fondurilor europene (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea Prinzinger Zsoka 09.36 Mesager educaţional, cu Vasile Nechita, invitat Csaba Csintalan, titlul emisiunii: Abandonul şcolar, proporţii, cauze, soluţii 10.30 Viaţa la ţară, cu Ioan Aniţaş, titlul emisiunii: Caprele spaniole la concurenţă cu cele autohtone 11.25 Teleshopping 11.38 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi Eleonora Cîmpan, Mihaela Ghiţă, Stelian Pop, titlul emisiunii: Medicii nur vor pomana guvernului Tudose (reluare)13.00 Ştiri 13.37 Cultură, cu Ioan Aniţaş, invitaţi Gheorghe Cormoş, Constantin Triţă, Andrada Silvana Tcacenco, titlul emisiunii: Interferenţe poetice 14.28 Teleshopping 14.43 Religie, cu Mihaela Ghiţă, invitat Alin Toma, titlul emisiunii: Suferinţa, întâlnirea cu Dumnezeu la cel mai înalt nivel 15.39 Zone folclorice, cu Ioana Vladimirescu 16.37 Iată omul, cu Gabriel Ghişan, invitat Laura Diana Bota 17.40 Panoramic sportive, cu Ionuţ Blăjean, invitaţi Bogdan Faur, Marius Botan, titlul emisiunii: Unirea Tăşnad ia startul în Liga 3 18.30 Audienţe în direct, cu Sergiu Podină 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Sănătate, cu Mihaela Ghiţă 22.30 La psiholog, cu Ioana Vladimirescu, invitat Călin Secan, titlul emisiunii: Stima de sine sau ce părere avem despre noi 23.30 Ştiri

Sfântul Laurenţiu (?-258)

Scris de Eva Laczko, 10 august 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »
Sfantul Laurentiu

Sfantul Laurentiu

Actele martirului Sfântul Laurenţiu ne relatează că înainte de a fi întins pe grătarul de fier, ars pe cărbunii aprinşi, Laurenţiu s-a rugat pentru oraşul Roma.

Cetatea eternă i-a fost recunoscătoare pentru acest semn de iubire şi a ridicat în cinstea lui treizeci şi patru de biserici, dintre care prima, conform obiceiului, a fost înălţată pe locul unde a fost chinuit, „in agro Verano”, actualul cimitir roman. O atât de mare cinstire nu au avut nici chiar patronii principali ai Romei, Sfinţii apostoli Petru şi Pavel. Cum s-ar putea explica popularitatea incontestabilă a acestui martir (la Roma, până în secolul trecut, sărbătoarea lui era sărbătoare de poruncă) fără a da crezare faptelor istorisite de Passio – istoria suferinţelor – şi de scriitorii secolului ai IV-lea care s-au inspirat din ea.

Imaginea lui, trecută în legendă chiar la scriitorii foarte apropiaţi de epoca sa (cum ar fi Prudenţiu), ne este familiară prin actul împărţirii la săraci a daniilor strânse de creştinii din Roma, imagine imortalizată în frescele lui Fra Angelico din capela vaticană a Papei Nicolae al V-lea.

Urmând exemplul comunităţii apostolice din Ierusalim, care avea şapte diaconi (slujitori) însărcinaţi cu administrarea bunurilor materiale dăruite pentru ajutorul văduvelor, săracilor, orfanilor, şi Biserica din Roma şi-a format un mare număr de diaconi, pe care Papa Sixt al II-lea i-a pus sub conducerea arhidiaconului Laurenţiu.

Misiunea lor era aceeaşi: adunarea şi împărţirea lucrurilor oferite de credincioşi pentru cei lipsiţi. Este de înţeles deci că atunci când a început persecuţia decretată de Valerian, însuşi Papa, arestat şi condamnat la moarte, a dat ordin diaconului său să împartă săracilor tot ceea ce mai avea.

Când împăratul, citim în Passio, a poruncit lui Laurenţiu să-i predea bunurile pe care le deţine Biserica, după cum fusese informat, acesta a chemat în faţa lui Valerian mulţimea de săraci pe care îi ajutase, şi i-a spus: „Iată comorile noastre, care nu scad niciodată, aduc venit totdeauna şi pot fi găsite oriunde !”

Asemenea acestui răspuns înţelept şi adânc sunt şi ultimele cuvinte ale martirului, care, pus pe un grătar de fier deasupra cărbunilor aprinşi, după cea fost ars de tot pe o parte, a mai avut tăria să le spună călăilor: „Iată, pe o parte sunt fript; întoarceţi-mă pe cealaltă! ” Eroica mărturisire de credinţă dată de Laurenţiu este amintită de Papa Damasus în versul: „Verbera, carnifices, flamas, tormenta, catenas: Bicele, călăii, flăcările, torturile, lanţurile” nu au avut nici o putere împotriva credinţei lui Laurenţiu.

Papa, care „admira virtuţile slăvitului martir”, i-a ridicat a doua biserică, pe ruinele teatrului lui Pompei, făcând pentru el o primă excepţie : nici un martir nu a avut, înainte de el, biserică înălţată pe alt loc decât pe acela pe care a murit. Potrivit cronicii „Deposita Martyrum”, diaconul Laurenţiu a murit în ziua de 10 august a anului 258. Mai târziu, spaniolii l-au considerat drept compatriot, pe motiv că ar fi fost născut la Huesca, localitate în provincia Aragon din nord-estul Spaniei.

În cinstea Sfântului Laurenţiu, împăratul Filip al II-lea (1527-1598) a dat forma de grătar palatului de la Escurial (la 40 km de Madrid), – palat care cuprinde o mănăstire şi o biserică dedicată Sfântului Laurenţiu -, ca recunoştinţă pentru o victorie dobândită de împărat în ziua de 10 august 1557.

Se pare că numele personal Laurenţiu, cu forma feminină Laurenţia, are la bază un cuvânt dintr-o limbă foarte veche, premergătoare limbii latine; de la aceeaşi rădăcină provine şi numele unei plante considerată nobilă, laurul cu ale cărui frunze erau încoronaţi poeţii şi învingătorii în întreceri şi războaie. Creştinii au adoptat numele Laurenţiu (încoronat cu lauri), considerînd că exprimă participarea prin credinţă la biruinţa lui Cristos asupra morţii şi a păcatului.

În limba română s-au folosit şi formele: Lavrentie, Lavrentia, Aurentia, Arentie, popular Arvinte; mai recent se întâlnesc formele : Laurian, Lauriana, Loredana, Larry, Lorenzo. Sub toate variantele, aminteşte omului credincios bucuria de a fi mântuit prin Cristos: „Mă voi bucura din toată inima în Domnul şi va tresălta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu haina mântuirii…, ca pe un mire care poartă coroana împărătească” (Isaia 61,10).

(Vieţile Sfinţilor)

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.