Sfantul Gheorghe – martir (sec. IV)

Asculta acest articol

Numele si icoana Sfantului Gheorghe sunt cunoscute si raspandite in toata lumea crestina; calendarele bizantine ii consemneaza amintirea la 23 aprilie, iar cele de rit latin pe 24 aprrilie, zi care in multe parti ale lumii este tinuta ca sarbatoare deosebita.

Biserica din Rasarit il numeste “marele mucenic – megalos martiros”, si-l premareste in slujbe de o frumusete inaltatoare. Exista tari si regiuni care ii poarta numele si altele l-au ales drept patron deosebit: Genova, Portugalia, Lituania si indeosebi Anglia. Englezii i-au imprimat chipul si pe monezile lor, ceea ce a dus la expresia “cavaleria Sfantului Gheorghe” – si chiar si atunci cand au renuntat la folosirea icoanelor in biserica, i-au pastrat o capela in palatul Windsor.

Faptul cel mai impunator ramane veneratia pe care de veacuri intreaga crestinatate o aduce tanarului cavaler, biruitor al fiarei inspaimantatoare, ucigas de oameni nevinovati.

Persoana reala la care se refera aceasta revarsare de admiratie si uimire, precum si faptele ce i se atribuie se pierd in negura timpului. “Passio Sancti Giorgii – Istoria patimirii Sf. Gheorghe” s-a dovedit a nu fi o istorie propriu-zisa, ci o inmanunchere de fapte si consideratii filosofice si pioase ce privesc persoane si intamplari deosebite din perioada de raspandire a crestinismului.

Este dovedit istoric ca in jurul anului 300, in orasul palestinian Lydda, astazi Lod, a fost omorat pentru credinta un crestin cu numele Gheorghe; de asemenea, istoria bisericeasca consemneaza viata binecunoscuta a altor sase sfinti care au purtat numele Gheorghe: intre acestia, un martir la Adrianopol, un Episcop de Antiohia, un Patriarh de Constantinopol, un martir spanion, altul francez.

Faptele istorice despre Sfantul Gheorghe precum si cinstirea numelui sau raman adanc infipte in viata si istoria crestinatatii: de aceea, noul calendar pastreaza amintirea Sfantului Gheorghe, dar ne atrage atentia sa facem deosebire intre faptele istorice reale si haina in care pietatea si poezia veacurilor ni le prezinta.

Faptele istorisite despre Sfantul Gheorghe ne apar mai graitoare tinand seama ca numele Gheorghe inseamna: agricultor, taran, lucrator al pamantului (geo=pamant, ergon=munca). in numele si viata Sfantului Gheorghe vedem credinta solida si vie a crestinilor proveniti din randurile agricultorilor; deasemenea, ni se sugereaza eliberarea de sub tirania viciilor prin puterea biruitoare a crucii Mantuitorului.

La marginea unei cetati cu locuitori pasnici, probabil pastori, aparea din cand in cand, iesind din lacul apropiat, un monstru inspaimantator a carui suflare otravea tot ce atingea. Pentru a tine departe de ei o asemenea nenorocire, locuitorii au hotarat sa-i dea cate o oaie din turmele lor.

Fiara aparea in continuare si ne mai avand cu se sa o imblanzeasca, ajunsi la disperare, se gandesc sa sacrifice pe unul dintre ei. Hotarasc sa traga la sorti pentru a alege nefericita victima, Sortii cad asupra fiicei regelui, indragita de toti ca o copila a lor.

Dar hotararea trebuia indeplinita. in timp ce se indreptau spre poarta cetatii, un tanar cavaler calare pe un cal alb si purtand in maini o sulita ce avea la capatul de sus un semn necunoscut lor, se apropie de ei si-i intreaba ce se petrece acolo. Era ostasul Gheorghe, care venea din Capadocia. Viteazul razboinic se repede spre fiara ce astepta pe malul lacului si cu sulita pironeste la pamant monstrul infiorator.

intors spre convoiul inmarmurit de groaza si de admiratie, el le vorbeste despre Cristos, despre Crucea Lui Sfanta – acum au inteles semnul din capatul sulitei – si-i pregateste pentru Sfantul Botez. Cand imparatul afla ca valorosul sau cavaler este crestin, si chiar cauta sa atraga si pe altii la urmarea Celui rastignit si mort pe cruce intre doi talhari, porunceste ca Gheorghe sa fie supus chinurilor celor mai groaznice.

Tanarul ostas ramane atat de senin, incat insasi imparateasa cere sa devina crestina. Multi crestini, care pana atunci isi tineau ascunsa credinta, incurajati de exemplul lui Gheorghe, marturisesc deschis iubirea lor fata de Cristos si impreuna cu Gheorghe isi pleaca capul sub ascutisul sabiei. Trupurile lipsite de viata cad pe pamant in nemiscarea mortii, iar sufletele lor curate intra in bucuria vesniciei; “Passio Sancti Giorgii” a incurajat de-alungul veacurilor nenumarate inimi sovaitoare.

Prenumele Gheorghe, provenind din limba greaca si avand intelesul de “lucrator al pamantului”, este printre cele mai raspandite nume. El are nenumarate forme, datorate diferitelor limbi prin care a ajuns la noi.

Astfel, pentru barbati: Gheorghe, cu toate diminutivele: Gheorgan, Gheorghian, Ganea, Ghica, Gorghie, Gorghe, Gog, Goga, Gogan, Gogancea, Gogea, Gogota, Gogu, Giura, Giurau, Giurcan, Iorga, Iordache, Iorgan, Iorgu, Iorgache, Iuca, Iorda, Giurgiu, Giurgica, Giurgila, Jurj, Jury, Jurg, Jurga, Jurja, Jura, Iurg, Iurga, Iuga, Gociu, Gorea, Gata, Goti, Gotea, Ghetea, Zorez, George, Gica, Egor, Ghera, Gherea.

Pentru femei: Gherghina, Gherghinica, Georgeta, Zorza, Zorzila, Giurgita, Georgela, Georgina, Gina, Gela, Gherghita, etc.

Marea multime a prenumelor pornite din radacina “Gheorghe”, este inca o dovada a pretuirii de care se bucura “marele mucenic” in randul crestinilor; putem vedea in acest fapt si o expresie a iubirii fata de valorile pe care le-a pretuit Sfantul Gheorghe: puritatea, curajul, bunatatea, iubirea fata de Sfanta Cruce.

(Vietile sfintilor)