Asculta acest articol
“Dacă greşesc, vreau mai degrabă să greşesc din prea multă bunătate decât din prea multă asprime.” În această afirmaţie a Sfântului Francisc de Sales (născut în 1567 în castelul din Sales dintr-o familie nobilă din Savonia – regiune în sud-estul Franţei, la frontiera cu Italia) se află secretul simpatiei care şi-a atras-o din partea contemporanilor săi.
Blândeţea sufletului său, care fascinează atât de mult pe cei care-i citesc viaţa, nu era o însuşire înnăscută, după cum apare din următoarea frază: “Vrei ca într-un sfert de oră să pierd acea puţină blândeţe pe care am dobândit-o în douăzeci de ani cu preţul atâtor osteneli?”
După luarea licenţei în drept la universitatea din Padova, împotriva aşteptărilor părinţilor, la vârsta de 26 de ani cere să devină preot şi se prezintă voluntar pentru misiunea oficială de predicator catolic printre calvinii din părţile Genevei. S-a dovedit un preot plin de zel şi neobosit lucrător în via Domnului.
Văzând că roadele obţinute prin predici erau foarte puţine, a început să publice foi volante pe care el singur le strecura sub uşile caselor sau le afişa pe pereţi; această originală activitate i-a meritat titlul de patron al ziariştilor şi al tuturor celor care vor să răspândească adevărul creştin slujindu-se de mijloacele de comunicaţii sociale.
Dar şi foile volante strecurate sub uşile caselor au avut puţină influenţă.
Ducele de Savoia, de care depindea Francisc, s-a oferit să îi vină în ajutor cu mijloace militare. El a protestat energic, deoarece intoleranţa nu se potrivea cu temperamentul lui care a preferat să îşi ducă mai departe lupta pentru puritatea credinţei folosind metodele iubirii creştine, încercând să lumineze conştiinţele prin scrieri adecvate.
“Introducerea la viaţa evlavioasă” şi “Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu” sunt cărţile lui cele mai citite, care i-au adus şi titlul de Învăţător al Bisericii. “Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu” a fost argumentul cu care a convins pe hughenoţi să se întoarcă în sânul Bisericii Catolice.
La vârsta de 32 de ani este numit Episcop ajutor, şi peste 3 ani Episcop titular de Geneva; în această calitate a introdus în Dieceză reformele propuse de Conciliul Ecumenic din Trento. Director de conştiinţă al Sfântului Vincenţiu de Paoli, şi al Sfintei Ioana Francisca de Chantal, care împreună cu el a format Ordinul Vizitaţiunii, Francisc de Sales, pe bună dreptate, poate fi considerat drept unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai umanismului creştin de tip specific francez.
A murit la Lyon în ziua de 28 decembrie 1622, din cauza unui atac de apoplexie, şi a fost declarat sfânt în 1655. Noul calendar îl aminteşte la 24 ianuarie, zi în care rămăşiţele lui pământeşti au fost transportate de la Lyon la Annecy pentru înmormântare definitivă.
Annecy este locul unde şi-a avut reşedinţa în calitate de Episcop de Geneva, pentru că în acel timp Geneva era sub administraţia calvină, care nu permitea unui Episcop catolic să locuiască în Geneva.
Iniţial, numele de Francisc (francez) a fost dat unor copii născuţi pe când tatăl lor se afla în Franţa. Exista un obicei din vechime de a se da copilului care s-a născut în absenţa tatălui numele ţării unde se afla acesta în acest timp. La romani, există numele de Proculus (procul – departe).
După ce numele de Francisc a fost ilustrat de Francisc de Assisi prin viaţa sa minunată, a devenit foarte popular în lumea creştină. Prin el se afirmă fie dragostea părinţilor faţă de Sfântul Francisc de Assisi, fie dorinţa ca fiul lor să urmeze sfinţenia Sfântului Francisc.
În calendarul roman sunt încă mulţi sfinţi cu numele Francisc, dintre care cei mai renumiţi sunt: Francisc de Assisi (4 octombrie), Francisc de Paul (2 februarie), Francisc de Sales (24 ianuarie), Francisc Xaveriu (3 decembrie), Francisca Romana (8 martie). Un singur cuvânt poartă cu el istoria atâtor vieţi, idealuri măreţe şi chemarea spre izvoarele păcii şi demnităţii inimii omeneşti.
(Vieţile Sfinţilor)
Fii primul care comentează