Sfântul Claudiu de la Colombiere (1641 -1682)

Asculta acest articol

Vom aminti astăzi pe Sfântul Claudiu de la Colombiere, directorul spiritual al Sfintei Maria Margareta Alacoque; el este acela care cu ştiinţa sa teologică, cu prudenţa şi sfinţenia sa, a ajutat-o pe marea cinstitoare a Preasfintei Inimi a lui Isus la împlinirea misiunii sale. S-a născut în anul 1641, în ţinutul Dauphiné*, şi a crescut în colegiul iezuiţilor din Lyon, în rândul cărora s-a înrolat la vârsta de 17 ani, învingând unele rezistenţe din sufletul său.

La vârsta de 28 ani este sfinţit preot; în 1674 face un legământ deosebit în faţa lui Dumnezeu de a îndeplini cu exactitate toate regulile şi dispoziţiile ordinului său. În anul următor este trimis la Paray-le-Monial** ca superior al colegiului iezuit.

Numit confesor extraordinar*** al călugăriţelor din localitate, o întâlneşte pe Maria Alacoque; cercetând situaţia, recunoaşte şi confirmă cu autoritatea sa autenticitatea descoperirilor suprafireşti făcute prin această călugăriţă. Dealtfel, însuşi Mântuitorul i-a recomandat Mariei în repetate rânduri să se adreseze lui; într-o descoperire impresionantă, ea a văzut Inima Preasfântă a lui Isus ca un cărbune aprins şi alte două inimi care se apropiau de El, şi Isus spunea: «astfel iubirea mea desăvârşită uneşte aceste trei inimi pentru totdeauna».

În 1676, Sfântul Claudiu se duce în Anglia, în calitate de predicator al ducesei de York, soţia viitorului Iacob al II-lea. Amestecat în fantomaticul «complot papist» pus la cale de aventurierul Titus Oates, act în baza căruia mai mult de 35 de catolici au fost executaţi, şi Claudiu de la Colombiere a avut de suferit câtva timp de temniţă grea care i-a ruinat sănătatea.

Reîntors în Franţa, se retrage la Paray-le-Monial, unde în ziua de 15 februarie 1682 adoarme întru Domnul. A fost canonizat în 1992 de către Papa Ioan Paul al II-lea, iar operele sale, între care un loc de frunte îl deţine celebra rugăciune care exprimă «Actul de încredere în Dumnezeu», au cunoscut multe ediţii şi traduceri.

Probabil că iniţial numele de Claudiu a fost dat ca poreclă unui om şchiop (claudus = şchiop, şovăitor, nesigur); a fost apoi purtat de oameni de seamă, între care Appius Claudius, cenzor în 321 î.e.n.; lui i se datorează construirea drumului care leagă Roma de Capua, drum numit Via Appia; lângă acest drum au fost înmormântaţi mulţi martiri.

Firul de apă ce trece printre stânci devine mai limpede şi mai rece. Multe dintre greutăţile vieţii sunt stâncile lăsate de Dumnezeu pentru a purifica pe aleşii săi. De aceea, ei spun cu sinceritate: «Binecuvântată fie voia ta, Doamne».

* Regiune în Franţa, azi departamentul Saône-et-Loire. 
** Localitate în Franţa, departamentul Saône-et-Loire. 
*** În mănăstirile de călugăriţe este numit un preot duhovnic care ascultă spovezile în mod obişnuit când este rugat – şi un duhovnic sau confesor extraordinar care vine de patru ori pe an.

(Vieţile Sfinţilor)