Sfântul Apostol Bartolomeu (sec. I)

Asculta acest articol

Noul Testament cuprinde patru liste cu numele Sfinţilor Apostoli. În toate apare Bartolomeu, Bar Tholmai, fiul lui Tholmai (în limba ebraică, “tholmai” înseamnă plug sau agricultură). Sfântul Ioan nu menţionează numele de Bartolomeu, ci de Nathanael; cercetătorii sunt de acord că este vorba de aceeaşi persoană, cu două nume: Bartolomeu şi Natanael.

Apostolul Filip este cel care i l-a prezentat pe Mesia: “Am aflat că Acela despre care a scris Moise în lege şi Profeţi este Isus din Nazaret”. “Din Nazaret?” – răspunde Natanael. “Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Natanael era din Cana, localitate situată la 14 km de Nazaret; şi este proverbial dispreţul pe care şi-l poartă satele învecinate între ele.

Învăţătorul, însă, a stabilit imediat o punte de legătură între el şi tânărul din Cana: “Iată un adevărat israelit în care nu este viclenie”. Auzind această laudă, Natanael s-a arătat surprins: “De unde mă cunoşti tu?” Şi Isus i-a răspuns: “Mai înainte să te cheme Filip, eu te-am văzut sub smochin”. Ce s-a întâmplat sub acel smochin va rămâne pentru totdeauna un secret între sincerul cananean şi Mesia.

După această scurtă convorbire, Bartolomeu-Natanael şi-a exprimat adeziunea necondiţionată faţă de Cristos: “Învăţătorule, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel ” Dar Isus îi spune: “Tu crezi pentru că ţi-am spus: «Te-am văzut sub smochin». Vei vedea lucruri şi mai mari decât acestea”. Natanael-Bartolomeu a văzut, de fapt, minunile săvârşite de învăţătorul, a ascultat mesajul său, a luat parte la suferinţele şi glorificarea lui Mesia, apoi a devenit propovăduitor al veştii celei Bune, acceptând cu acelaşi entuziasm urmările unei mărturisiri cu obligaţii atât de mari, şi totodată cu riscuri la fel de mari.

Despre activitatea sa apostolică nu avem amănunte sigure.

Lecturile Breviarului Roman se bazează pe o veche tradiţie arameană: Apostolul Bartolomeu, care era din Galilea, a ajuns în Iudea, ţinut ce i-a fost atribuit pentru evanghelizare atunci când s-au tras sorţii în vederea împărţirii lumii. A predicat popoarelor din acele părţi adevărul Domnului nostru Isus Cristos, după Evanghelia Sfântului Matei.

După ce, în acele locuri, depunând eforturi mari şi înfruntând multe greutăţi, i-a convertit pe mulţi la Cristos, a trecut apoi în Armenia cea Mare, unde i-a adus la credinţa creştină pe regele Polimiu şi pe soţia sa, şi încă douăsprezece cetăţi. Aceste convertiri au trezit o mare invidie în preoţii localnici, care au reuşit să-l înduplece în aşa măsură pe fratele regelui Polimiu, numit Astiage, încât acesta a dat porunca îngrozitoare să i se smulgă pielea lui Bartolomeu de viu şi apoi să i se taie capul.

Este posibil ca numele Bartolomeu şi Natanael să provină din despărţirea în două a expresiei: Nathanael bar Tholomai – Natanael, fiul lui Tolomai; Natanael înseamnă “darul lui Dumnezeu”, şi se dădea copiilor aşteptaţi, doriţi de părinţi şi ceruţi prin rugăciune. Bartolomeu poate fi tradus prin “fiul brazdei”, adică agricultor. Creştinii au îndrăgit acest nume, ca şi numele celorlalţi apostoli, dar, cu timpul, l-au folosit tot mai rar.

Numele personal Bartolomeu are şi o formă veche: Vartolomei; în alte limbi, se întâlnesc formele: Bartholomaeus, Bartolomeo, Bartolo, Bertalan şi hipocoristicele: Mäus-Meus, Bartal, Barto, Bartok, Bera, Berta, Bart. Numele Sfântului Bartolomeu aminteşte evenimentul trist din noaptea de 23 spre 24 august 1572, Noaptea Sfântului Bartolomeu, când interese politice îmbrăcate în haina credinţei au dus la o mare vărsare de sânge. Sfântul Apostol Bartolomeu ne aminteşte că împărăţia iubirii lui Cristos nu se răspândeşte, nici nu se apără cu armele, ci doar cu dăruirea propriei vieţi lui Cristos.

(Vieţile Sfinţilor)