Asculta acest articol
Iconografia şi istorisirile populare o prezintă pe Sfânta Ursula ca fiind fiica unui mic rege englez, care în fruntea a unsprezece mii de tinere fecioare au ajuns cu corăbiile pe apele Rinului şi în dreptul oraşului Köln au fost atacate de o armată de huni; pentru a nu fi dezonorate, Sfânta Ursula le-a propus să se arunce în apele adânci ale fluviului.
Urmându-i sfatul şi exemplul, toate au preferat să fie înghiţite de valuri, mai degrabă decât să ajungă în mâinile unor oameni care nu ştiau decât să prade, să calce în picioarele orice li se împotriveşte şi să ucidă.
Cercetările istorice au ajuns la concluzia că în secolul al IV-lea au fost martirizate mai multe fecioare în oraşul Koln, şi trupurile lor îngropate într-un loc peste care s-a ridicat o biserică în secolul al VII-lea, iar mai târziu s-a întemeiat şi o mănăstire, spre a cinsti memoria Sfintei Ursula şi a celorlalte fecioare, fără a se preciza numărul martirelor.
De asemenea, s-a aflat că sub împăratul Graţian (375-385), comandantul armatei romane în Bretania, Flavius Clemens Maximus, a ridicat pretenţii asupra tronului şi a voit să-şi treacă armata din Anglia în Bretania, pe coasta franceză. Cu această ocazie a luat ostatice mai multe tinere, printre care şi pe fiica unui rege local, numită Ursula. Corabia cu ostaticele a fost abătută de o furtună spre nord şi a pătruns pe continent, prin estuarul Rinului.
Ajungând la Koln, tinerele au fost masacrate de o ceată de huni, şi trupurile lor adunate şi îngropate cu cinste de către locuitorii oraşului. Numărul mare de tinere la care se referă istorisirea populară este, poate, expresia elanului de credinţă din acele vremuri, când foarte mulţi tineri şi foarte multe tinere îşi consacrau întreaga viaţă lui Dumnezeu, îmbrăţişând starea de feciorie perpetuă; acest elan a dat Bisericii nenumăraţi martiri şi a făcut să apară pe pământul Europei o constelaţie de mănăstiri, atât pentru barbaţi cât şi pentru femei.
Un alt factor care a contribuit la răspândirea cultului Sfintei Ursula este alegerea ei ca patroană a institutului întemeiat în 1530 de către Sfânta Angela Merici (vezi 27 ianuarie), pentru formarea culturală şi religioasă a tinerelor din păturile sărace, aşa numitele “călugăriţe ursuline”. Morala creştină nu aprobă sinuciderea, dar se consideră că în cazul Sfintei Ursula a fost o inspiraţie divină extraordinară, şi dragostea pentru puritatea sufletului a învins dragostea pentru viaţa pământească.
(Vieţile Sfinţilor)
Fii primul care comentează