Sfânta Cunegunda (?-1040)


Asculta acest articol

A fost fiica ducelui de Luxemburg. Din copilărie a dorit şi s-a hotărât să se consfinţească lui Dumnezeu într-o mănăstire, dar pentru a se supune părinţilor a acceptat să se căsătorească cu Henric, duce de Bavaria, care apoi a devenit împărat şi a fost încoronat de către Papa în anul 1014.

Cunegunda l-a convins pe Henric să trăiască împreună o viaţă de castitate; acesta, el însuşi un suflet deosebit de ales, a fost de acord. Când, la vârsta de numai 52 de ani, se afla pe patul de moarte, a chemat pe părinţii soţiei şi le-a spus: “Mi-aţi dat-o fecioară, şi fecioară o încredinţez acum vouă”. A fost înmormântat în catedrala din Bamberg, pe care a construit-o el însuşi. Văduva Cunegunda s-a retras în mănăstirea din Kaffungen, unde a murit în faimă de sfinţenie în anul 1040, fiind înmormântată în catedrală, alături de soţul ei.

Numele Cunegundei se află oarecum în contrazicere cu felul de viaţă pe care l-a trăit. La rădăcina acestui nume se află cuvintele germanice vechi Kunni = familie, neam şi gunt = luptă şi împreună arată “o persoană care luptă pentru familie”.

De fapt Cunegunda a luptat pentru familie într-un sens mai înalt, dorind ca împreună cu soţul ei încă de pe acest pământ să facă parte din familia cerească, “unde oamenii nu se mărită şi nu se însoară, deoarece se bucură de viaţa veşnică”. “Nu toţi înţeleg acest cuvânt, ci numai aceia cărora li s-a dat de sus”. Şi Cunegunda a primit acest dar ales.

(Vieţile Sfinţilor)