Asculta acest articol
Sfânta Celina este una dintre ucenicele şi prietenele Sfintei Genoveva, patroana venerată a oraşului Paris. Era fiica unei familii nobile din ţinutul Meaux, ţinut aflat în partea de răsărit a regiunii pariziene.
Deoarece doica ei, pe care o iubea nespus de mult, suferea de o boală incurabilă, Celina s-a îndreptat spre Paris pentru a cere mijlocirea Genovevei, recunoscută de toţi ca un suflet privilegiat şi venerată ca salvatoare a oraşului de furia armatelor lui Atila. Rugăciunea i-a fost ascultată şi doica şi-a redobândit sănătatea. Cu inima plină de recunoştinţă şi admiraţie, tânăra Celina se reîntoarce la binefăcătoarea ei şi îi cere să o primească în rândul ucenicelor sale, dornică de a se consacra cu totul slujirii lui Dumnezeu şi operelor de ajutorare a concetăţenilor care treceau prin mari lipsuri şi încercări.
Genoveva îi dă bluza lungă de culoare bleu-ciel şi mantaua de culoare neagră pe care le purtau femeile consacrate lui Dumnezeu şi o ajută să anuleze proiectul de căsătorie cu un tânar din Meaux. Se spune că acesta, plin de mânie, a căutat să se răzbune atât pe Celina cât şi pe Genoveva, dar ele au intrat într-o biserică şi în mod miraculos s-a format un zid care le-a separat de urmăritorul lor.
De asemenea, se aminteşte că într-una din călătoriile sale către Paris, Celina a fost cuprinsă de o sete ucigătoare şi neaflând în apropiere nici un izvor, s-a îndreptat cu gândul către Genoveva şi deodată a văzut ţâşnind din pământ un firicel de apă, de la care şi-a potolit setea. Izvorul a continuat să curgă şi aproape de el s-a ridicat o capelă, transformată în 1184 în abaţia de la Juilly; Ludovic al XIII-lea a deschis aici colegiul oratorian, în care mai târziu aveau să predea lecţii Malebranche, Fouché şi părintele Laberthonniere.
Sfânta Celina şi-a petrecut ultima parte a vieţii într-o mănăstire şi a murit cu câţiva ani înainte de prietena şi binefăcătoarea sa, în jurul anului 500.
Numele personal Celina este o prescurtare a diminutivului Marcelina, derivate din numele Marcu, nume ce aminteşte de zeul războiului, Marte. Astfel, o sfântă iubitoare de pace este înrudită prin numele său cu simbolul războiului, şi cu planeta Marte, numită aşa din cauza culorii sale roşiatice, asemănătoare cu sângele vărsat pe câmpurile de luptă.
(Vieţile Sfinţilor)
Fii primul care comentează