Setul de revoluţii ale PSD

Asculta acest articol

După ce a vândut luni de zile “creşteri salariale”, PSD se confruntă cu primul test real. Fluturaşii de salarii vor arăta adevărul despre “revoluţia” pe care PSD a dorit neapărat să fie şi “fiscală”. În sensul că a promis concomitent şi majorări de salarii, dar şi mai mulţi bani la buget. Şi asta fără să fi găsit o găină cu ouă de aur. Sau fără să facă investiţii. Chiar şi fără să apeleze la împrumuturi?  Asta rămâne de văzut.

Va rămâne în sarcina opoziţiei să demonstreze de unde a luat guvernul PSD-ALDE bani pentru majorările salariale care protejează cele două partide de erodare. Aceste partide, în ciuda gafelor, fără să facă mare lucru, mai degrabă încurcând lucrurile decât făcând ordine, se menţin la cea mai înaltă cotă în sondaje.

Dacă protestele de stradă nu au niciun efect devastator asupra lor, iar situaţia economică nu se înrăutăţeşte iremediabil, mai este loc de experimente. “Revoluţia fiscală” este deocamdată un experiment atât din punct de vedere fiscal cât şi politic.

PSD încearcă să forţeze schimbarea imaginii de ţară în care munca este ieftină. În felul acesta, în timp, se crede că se va produce o inversare a migraţiei. Una dintre ţinte îl reprezintă medicii care, la un moment dat s-ar putea întoarce acasă.

În realitate, primele reacţii ale creşterii sau scăderii venitului net vor veni de la bugetari. Ei vor resimţi din plin demagogia social democraţilor. Efectele trecerii  contribuţiilor de la angajator la angajat până la urmă vor fi receptate ca măsuri nepopulare luate de guvern.

Intenţia ascunsă rămâne tot dorinţa de a strânge mai mulţi bani la buget, PSD încăpăţânându-se să creadă că poate lăsa impresia că nu majorează  impozite şi taxe, ci le scade. Acesta este jocul riscant al PSD. Cineva mai deştept decât eminenţa cenuşie Darius Vâlcov va limpezi lucrurile. Revoluţia, ca orice revoluţie, sfârşeşte prin a se ridica împotriva celor care o promovează.

Provocările PSD nu se limitează la salarii. Legile Justiţiei sunt o altă încercare cu două tăişuri. Aici nu se vorbeşte despre o “revoluţie”, dar este mai mult decât o revoluţie. Grija primordială a coaliţiei este să scape de “suspiciunile rezonabile” care răresc rândurile liderilor politici. Lupta cu DNA este pe faţă. Cea mai temută instituţie primeşte lovitură după lovitură. Finalul este încă departe. Un cuvânt greu va avea preşedintele Klaus Iohannis.

Al treilea front deschis este legat de serviciile secrete. În această săptămână PSD va fi în centrul atenţiei opiniei publice în urma conflictului cu generalul Pahonţu, şeful SPP. Despre acesta Liviu Dragnea afirmă că adună şi stochează informaţii compromiţătoare despre politicieni. Greu de demonstrat, însă scandalul poate fi cu atât mai mare cu cât se pot face speculaţii infinite despre o instituţie care tinde să-i facă o concurenţă serioasă SRI-ului.

Fantezia PSD nu se opreşte aici. Avântul său revoluţionar este departe de a fi epuizat.