Asculta acest articolLa o emisiune de la postul de televiziune Informaţia TV, moderată de Victor Constantinovici, avându-i ca invitaţi pe Mircea Govor, preşedintele organizaţiei judeţene PSD şi pe Altfatter Tamas, subprefect al judeţului Satu Mare, din partea UDMR, m-am simţit obligat să intervin pentru a clarifica o problemă fals pusă de către unul dintre invitaţi.
La întrebarea de ce primarul Kereskenyi Gabor nu semnează autorizaţia de construcţie a monumentului dedicat Centenarului dr. Vasile Lucaciu, “Poarta Recunoştinţei”, domnul subprefect Altfatter a început să explice ce trebuie să conţină un dosar pentru a putea fi eliberată autorizaţia de construcţie lăsând să se înţeleagă că dosarul nu este complet. Am intrat în emisiune pentru a-i explica domnului subprefect că este în totală necunoştinţă de cauză. Dosarul este complet, are toate avizele, a fost votat în unanimitate în şedinţa de Consiliu local al municipiului Satu Mare din data de 26 ianuarie 2023.
Mai mult decât atât, dosarul era complet cu câteva luni înainte, dar primarul Kereskenyi Gabor a refuzat să-l introducă pe ordinea de zi a Consiliului.
Întrebarea firească este de ce? De ce primarul Kereskenyi a tergiversat introducerea pe ordinea de zi a patru-cinci şedinţe a consiliului, acest dosar simplu. Există o singură explicaţie: dr. Vasile Lucaciu a fost şi rămâne cel mai puternic simbol al românilor sătmăreni, al aspiraţiei lor spre dreptate socială şi naţională.
Un simbol la fel de puternic este pentru maghiari poetul revoluţionar Petofi Sandor. Este de neimaginat să le interzici maghiarilor sătmăreni să nu se adune în data de 15 martie şi să pornească spre bustul poetului Petofi.
Am încercat să-i explic domnului subprefect că anul trecut, în 2022, când se împlineau o sută de ani de la moartea dr. Vasile Lucaciu, survenită în anul 1922, primarul Kereskenyi a închis accesul spre monumentul dr. Vasile Lucaciu din centrul vechi exact cu cinci zile înainte de 1 Decembrie.
Nu primarul a închis accesul, ci firma care face lucrările în parc. Desigur, fiind vorba de firma TARR, nu ştia numele firmei, în schimb domnul subprefect a ţinut să spună că respectiva firmă, pe banii ei privaţi, a pus plăci de OSB pentru ca românii să poată depune o floare lângă monumentul dr. Vasile Lucaciu. Desigur, imediat ce s-au depus flori şi coroane, parcul a fost închis.
Ce s-ar fi întâmplat dacă românii ar fi închis accesul spre bustul lui Petofi în data de 15 martie?
Alta este problema. Cum, necum, după alegerile din 2020 UDMR a câştigat toate funcţiile importante, care simbolizează puterea politică într-un judeţ. Am ţinut să remarc, în cadrul emisiunii, că preşedintele Consiliului Judeţean, domnul Pataki Csaba, este un om echilibrat. În schimb, primarul Kereskenyi Gabor este unul dintre cei mai radicali primari pe care i-a avut Satu Mare. Prin tot ce face, prin toate acţiunile lui nu urmăreşte decât să le demonstreze maghiarilor că el este cel mai maghiar dintre toţi maghiarii. Cum? Tracasând, chinuind, făcându-le probleme românilor din Satu Mare. În acest fel crede el că va câştiga încă un mandat pe lângă cele două câştigate la alegerile din 2016 şi 2020.
La emisiunea la care fac referire, s-a discutat aproape exclusiv depre probleme culturale. Primarul Kereskenyi întârzie ridicarea monumentului “Poarta Recunoştinţei” pentru a-şi fideliza electoratul maghiar. De dragul funcţiei, el nu ezită să-şi facă din români duşmani.
Orice critică la adresa lui, la persoana lui, o consideră un atac la adresa maghiarilor. În fond, am arătat în emisiune, Kereskenyi Gabor este victima propriei sale lipse de cultură maghiară. Distruge, prin tot avântul lui de constructor, exact ceea ce avea Satu Mare mai maghiar, centrul vechi. Omul nu are viziune, şi nici puterea de a înţelege că un oraş ca Satu Mare nu poate fi transformat într-un câmp de luptă. Doreşte scandal cu orice chip. Aşa se face că s-a autopropus preşedinte al Comisiei de atribuire a fondurilor nerambursabile pentru asociaţiile culturale. Din această poziţie a repartizat 72% din suma destinată acţiunilor culturale unor asociaţii maghiare, şapte la număr, iar pentru asociaţiile româneşti a distribuit 28%. Să nu ne imaginăm că ar fi vorba depre asociaţii culturale maghiare care susţin oamenii de cultură maghiari. Nici vorbă, este vorba despre o clientelă pesudo culturală.
Nu se poate trece cu vederea că tocmai datorită atitudinii sale a dispărut ziarul de limba maghiară, Friss Ujsag. Oamenii de cultură maghiari, scriitori, artişti plastici, sunt la fel de neglijaţi de primarul Kereskenyi ca cei români.
În linii mari, cam despre asta ar fi vorba. Tot un mit este şi capacitatea lui de mare arhitect care schimbă faţa oraşului. Despre aceste aspecte o să avem ocazia să mai vorbim.
Lumea în oraş, deopotrivă români şi maghiari spun: “Aşa nu se mai poate!”
Fii primul care comentează