Asculta acest articolPentru a înţelege exact ce se întâmplă cu România, sau mai exact în România, nu trebuie decât să treci în revistă, cu titlu de inventar, starea în care se află instituţiile, incluzând aici şi partidele. De sus în jos, pentru că important este ce se întâmplă sus, acolo unde se iau deciziile.
Lăsându-l de-o parte pe preşedinte, necăjit că a pierdut în instanţă o casă pe care a achiziţionat-o cu bună credinţă, să adăstăm la Curtea Constituţională.
Recent, foarte recent, a dat o decizie prin care arată că există un conflict între puteri. Cu alte cuvinte, puterea judecătorească nu are voie să ancheteze puterea executivă, aşa cum s-a întâmplat. Măsurile ar trebui luate, dar întârzie să apară.
Dacă nu se respectă separaţia puterilor în stat se cheamă că nu se respectă Constituţia. Iar dacă nu se respectă carta supremă, de ce s-ar respecta legile mai mărunte? Aşadar, sunt o grămadă de articole neconstituţionale, stabilite tot de CCR, dar pe cine interesează acest lucru? De mai bine de un an de zile vedem că merge şi aşa.
Cum orice ţară, ne place sau nu, este condusă de partide, să vedem care este starea partidelor parlamentare. În PSD fostul lider este la cuţite cu liderul actual. Victor Ponta, fost premier, nu este de acord cu metoda de conducere a lui Liviu Dragnea.
Ce se va întâmpla mai departe, nu ştie nimeni, nici măcar cei doi cocoşei zburliţi.
Cumătrul de guvernare, ALDE, are şi el micul său război.
Copreşedintele partidului, Daniel Constantin, s-a supărat pe Călin Popescu Tăriceanu şi apelează la Justiţie. Fractura de la vârf se va resimţi până la ultima organizaţie.
Când au fuzionat PC a adus drept zestre o anumită infrastructură, fiind incluse aici şi câteva sedii. Divorţul le va repune pe cele două partide în starea iniţială? Neimportant. ALDE prezintă interes în măsura în care problemele sale interne influenţează coaliţia de guvernare.
Acesta ar fi sectorul puterii. Partidele de opoziţie nu stau mai bine. USR, nici nu i s-a uscat cerneala de pe certificatul de naştere că deja este în pragul scindării.
Rămas fără partid, fostul premier Dacian Cioloş are nevoie de o mică armată. A găsit un grup la fragedul USR şi vrea să-l folosească drept nucleu al unei construcţii politice. Succesul său înseamnă eşecul USR, aripa Nicuşor Dan.
Cu toată autoritatea sa, Traian Băsescu nu reuşeşte să menţină unitatea PMP. Procedând în pas cu moda fuzionărilor, Mişcarea Populară a luat o aripă a fostului UNPR.
Acum Valeriu Steriu, care l-a trădat pe Gabriel Oprea, vrea să-şi ia jucăria şi să părăsească PMP. Ce perspective are, cine l-a momit, se va îndrepta spre altă matcă? Probabil. Ce va rupe Daniel Constantin din ALDE, va adăuga Valeriu Steriu la PSD şi astfel va cârpi majoritatea parlamentară.
Trecând peste UDMR, aflat într-un con de umbră în ultima vreme, dar rezervă de luat în seamă în caz de pericol al destrămării majorităţii, ajungem la PNL. Aflat într-o profundă criză,
PNL vede în jurul său numai crizele altora. Ca un drogat care îi vede pe toţi cei din jurul său cu păsărele în jurul capului. Culmea este că, în general, are dreptate în tot ce spune despre PSD, însă îi lipseşte forţa de convingere.
Nu reuşeşte să-şi facă ordine în propria ogradă. Nu are certitudinea că fuziunea a reuşit sau nu. Nu ştie cum să se raporteze la celelalte partide de dreapta. Le simte ca posibile adversare, deşi la o adică ar dori să le coopteze pentru formarea unei majorităţi, în caz că se prăbuşeşte coaliţia PSD-ALDE.
Şi cântă prohodul, dar nu-şi invită potenţialii aliaţi la un ceai de împăcare. Asta să fie “România lucrului bine făcut”? Disfuncţionalităţile nu se opresc aici, dar putem fi siguri că se poate şi mai rău de-atât.
