Audienţe în direct, cu Ioan Aniţaş, invitaţi: Gheorghe Cormoş, Ioan Tipu Sălăjanu. Titlul emisiunii: Scrisul sătmărean în context local şi naţional.(reluare) 01.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Mariana Sălăgean,Claudiu Ţinca Augustin Iştoc.Titlul emisiunii: Guvernul Dăncilă, atacat din toate părţile. (reluare) 02.30 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu,invitat: Colonel Gheorghe Strâmb. Titlul emisiuni: Colonel Gheorghe Strâmb – rapor la 3650 de zile . 03.35 Mesager educaţional, cu Vasile Nechita, invitaţi: Korina Necşe,Ovidiu Pop. Titlul emisiunii: Organizaţiile de tineret la colegiul Naţional Mihai Eminescu. 04.35 Viaţa la ţară, cu Ioan Aniţaş,invitat: Hajdu Janos. Titlul emisiunii: Marele cules la salcâm. 05.40 Natura ne cheamă, cu Ioana Zaharia. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea:Ilona Ilyes. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenorul: Anzik Arnold. 08.00 Audienţe în direct, cu Ioan Aniţaş, invitaţi: Gheorghe Cormoş, Ioan Tipu Sălăjanu. Titlul emisiunii: Scrisul sătmărean în context local şi naţional.(reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea:Ilona Ilyes. 09.30 Sănătate frumuseţe stil, cu Ioana Vladimirescu, invitat: Dan Lazăr . 10.30 Religie, cu Mihaela Ghiţă, invitat:Vasile Feher. Titlul emisiunii:Vindecarea sufletului prin spovedanie. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Mariana Sălăgean,Claudiu Ţinca Augustin Iştoc.Titlul emisiunii: Guvernul Dăncilă, atacat din toate părţile. (reluare) 13.00 Ştiri 13.30 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu,invitat: Colonel Gheorghe Strâmb. Titlul emisiuni: Colonel Gheorghe Strâmb – rapor la 3650 de zile . 14.35 Teleshopping 15.00 Sănătate,cu Mihaela Ghiţă, invitat: Cătălin Cismaş. Titlul emisiuni: Cum învingem depresia? 15.30 Zone folclorice, cu Ioana Vladimirescu, invitat:Cristi Tarţa. 16.30 Panoramic sportiv, cu Constantin Demian, invitat: Ştefan Szilagyi. Titlul emisiunii: Fotbalul juvenil în atenţia ASJ şi ISJ. 17.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Paula Pirvănescu. 18.30 Audienţe în direct 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Cultură 22.30 Sănătate, frumuseţe, stil, cu Ioana Vladimirescu. 23.30 Ştiri

Se împlinesc 65 de ani de la moartea marelui om politic Iuliu Maniu

Scris de I. Z., 05 februarie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Exact un deceniu mai târziu murea partenerul său de la conducerea PNŢ, Ion Mihalache

Maniu în anii 1940

Maniu în anii 1940

Personalitate de prim rang a vieţii politice interbelice, cu o carieră politică îndelungată cuprinzând aproape 6 decenii, Iuliu Maniu a asistat la numeroase evenimente de o importanţă majoră pentru evoluţia statului român, începând cu acţiunea memorandistă şi culminând cu instaurarea totalitarismului comunist, care îl va şi ucide în 5 februarie 1953, în închisoarea de la Sighet. Exact zece ani mai târziu, murea la Râmnicu-Sărat partenerul său la conducerea PNŢ, Ion Mihalache.

Iuliu Maniu s-a născut la Bădăcin, localitate din zona Şimleul Silvaniei, într-o familie de nobili români al cărei nume sub forma prescurtată (Man) apare menţionat într-o diplomă din 1699. A fost descendent pe linie paternă din Simion Bărnuţiu, iar pe linie maternă din memorandistul Iuliu Coroianu. Conform tradiţiei familiale urmează studii juridice la universităţi din Cluj, Budapesta şi Viena, luându-şi doctoratul în drept în 1896.

Perioada dinaintea Marii Uniri

Contextul formării intelectuale a fost fundamental în definirea personalităţii sale, cu atribute ce-l vor însoţi pe parcursul întregii vieţi. Necesitatea adoptării unei poziţii defensive, de opoziţie în condiţiile acţiunilor antiromâneşti din Ardeal la sfârşitul secolului XIX, îi conturează lui Iuliu Maniu o serie de trăsături precum prudenţa excesivă, cunoaşterea perfectă a dreptului, specularea momentelor favorabile pentru a susţine interesele naţionale, tactica de hărţuire a adversarului.

în 1892 devine membru şi preşedinte al Societăţii academice „Petru Maior”, iar în 1894 constituie o organizaţie ce-şi propunea să lupte pentru emanciparea naţionalităţilor din Austro-Ungaria. În 1897 este ales în Comitetul P.N.R., devenind unul dintre fruntaşii politici ai românilor transilvăneni, la numai 24 de ani.

În 1904 după moartea lui Ion Raţiu este ales în funcţia de preşedinte al P.N.R., iar în 1906, candidând în circumscripţia electorală Vinţu de Jos, comitatul Arad, este ales deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde va fonda „Clubul Parlamentar al naţionalităţilor”,

La începutul primului război mondial, deşi scutit de obligaţiile militare, în calitatea sa de avocat al Mitropoliei Unite, este trimis locotenent de artilerie pe frontul italian, de unde va dezerta în vara lui 1918 şi va constitui la Viena în 31 octombrie 1918 Sfatul Militar Român.

Este ales preşedinte al Consiliului Dirigent, organism ce a acţionat la Sibiu ca un adevărat guvern al Transilvaniei, până la dizolvarea sa la 4 aprilie 1920 de către guvernul Averescu.

La Adunarea Naţională de la Alba Iulia susţine rezoluţia de unire şi, la 9 august 1919, odată cu moartea lui Gh. Pop de Băseşti, Iuliu Maniu este ales preşedinte al PNR şi obţine la alegerile din noiembrie 1919 169 de mandate, întrecând toate celelalte partide. Solicitat de rege pentru formarea noului guvern, Maniu refuză, motivând că nu cunoaşte suficient de bine limba franceză pentru a reprezenta ţara la Conferinţa de Pace.

Formarea PNŢ şi preluarea puterii

Acuzând favorizarea PNL şi împingerea intelectualităţii ardelene într-un con de umbră, Maniu a refuzat să voteze Constituţia din 1923, considerând-o prea centralistă şi invocând chestiuni de principiu. Partidul Naţional Român din Transilvania a reclamat prin vocea lui Iuliu Maniu faptul că modificarea Constituţiei din 1866 putea fi făcută doar prin alegerea unei Adunări Constituante.

Între 1922-1926 se manifestă împotriva guvernului liberal şi a adoptării noii constituţii. Obiectivul fundamental era înlăturarea guvernului liberal şi constituirea unei platforme antiliberale. În ianuarie 1925 are loc fuziunea între Partidul Naţional Român şi Partidul Naţionalist al Poporului, condus de Nicolae Iorga şi Constantin Argetoianu.

Anii puterii

Anii puterii

Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc vor depune liste comune la alegerile parlamentare din iunie 1926, sub titulatura “Blocul Naţional Ţărănesc”, obţinând 28% din voturi. În paralel sunt purtate discuţii între Maniu şi Mihalache pentru fuziunea celor două partide. La 10 octombrie 1926 Iuliu Maniu este ales preşedinte al noului Partid Naţional Ţărănesc, care va deveni cel mai important partid de opoziţie.

După o acţiune opoziţionistă puternică, ce a inclus o mare adunare populară la Bucureşti în martie 1928, cu peste 100.000 de participanţi conform presei de partid, Maniu obţine funcţia de Preşedinte al Consiliului de Miniştri (10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930). În această calitate evită să se implice direct în rezolvarea problemelor concrete, lăsând libertate de acţiune miniştrilor. În această perioadă se realizează stabilizarea monetară, un nou program de exploatare a regiilor autonome ale statului, libera circulaţie a terenurilor arabile dobândite prin legile de împroprietărire etc. Este adoptată o nouă lege a minelor, sunt contractate masive împrumuturi externe, sunt concesionate bunuri ale statului (telefoane, chibrituri, construcţia de drumuri). Toate acestea nu au făcut decât să agraveze datoria externă, pe fondul accentuării crizei economice după Marele Crah din 1929. La 6 iunie 1930 principele moştenitor Carol revine în ţară şi la 7 iunie guvernul Maniu demisionează, sub motivaţia că jurase credinţă regelui Mihai. Avea să mai conducă guvernul pe perioade scurte în 1932 şi 1933.

Lupta cu dictatura

Pentru Iuliu Maniu începe o perioadă dificilă, încercând să se opună distrugerii regimului democratic, motiv care l-a condus la respingerea ofertelor de colaborare din partea suveranului. De menţionat este opoziţia faţă de înfiinţarea la 15 octombrie 1938 a Frontului Renaşterii Naţionale, ce marca trecerea la unipartidism. Maniu şi alţi membri importanţi (ardeleni şi bănăţeni) ai Partidului Naţional Ţărănesc, au prezentat regelui un memorandum: “Patria de lux. Memorandul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crişana, Satu-Mare, Maramureş)” în care este sever criticată dictatura regală şi centralizarea excesivă a ţării. În anii regimului autoritar carlist PNŢ-ul îşi continuă activitatea, chiar dacă formal era dizolvat.

Maniu era considerat de mulţi contemporani ca ezitant, nedecis, evitând să-şi asume răspunderea în momente importante. După abdicarea regelui Carol II şi instaurarea noului regim politic dominat de Ion Antonescu, Maniu refuză să-şi asume actul guvernării, iar mai apoi colaborarea oficială cu Mareşalul Antonescu, apărând mai degrabă ca opozant al acestuia, în ciuda existenţei unei intense corespondenţe între cei doi.

În august 1944 ia parte la acţiunea de răsturnare a lui Ion Antonescu şi, nedorind să-şi lege numele de semnarea armistiţiului, refuză din nou şefia guvernului, considerând că ţara trebuie condusă de un militar, în persoana generalului Sănătescu. De asemenea refuză şi în decembrie 1944 formarea unui cabinet de uniune naţională, convins că nu poate promova o politică independentă de Moscova. Îndeplineşte funcţia de Ministru Secretar de Stat între 23 august – 4 noiembrie 1944 şi se opune satelizării României de către URSS.

S-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democraţiei, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obţinut, alături de PNŢ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comunişti. După “episodul” Tămădău este condamnat la închisoare pe viaţă pentru trădare. A fost trimis la penitenciarul Galaţi, iar în 1951 a fost transferat, cu alţi ţărănişti, la Sighet.

A fost lăsat să moară cu încetul

După şase ani de detenţie, starea de sănătate a lui Iuliu Maniu s-a deteriorat foarte grav. Deşi Nicolae Carandino a fost adus pentru a-l îngriji, Maniu ajunsese în starea în care nu mai putea merge şi mânca singur.

La proces

La proces

Olimpia Zamfirescu, citată de Ivor Porter, povesteşte ultima clipă petrecută alături de Maniu: “Într-o noapte m-au mutat în altă celulă unde se afla un bărbat foarte bătrân şi foarte bolnav. Era Iuliu Maniu sau ceea ce mai rămăsese din el. Era pe jumătate paralizat şi nu se mai putea ridica din pat. Nu-l torturaseră, dar fusese lăsat să moară încetul cu încetul, neacordându-i-se îngrijire medicală şi fiind subnutrit. L-am îngrijit, l-am spălat. L-am hrănit până a închis ochii pentru totdeauna”.

De asemenea, Carandino a relatat din perspectiva sa noaptea decesului: “Maniu a fost ridicat din celulă, în cel mai strict secret, dar vestea se răspândise ca fulgerul în toată închisoarea. Noaptea am auzit căruţa poposită în curtea închisorii, uruiala roţilor, nechezatul cailor, zgomotul uşor ferecat al şleaurilor. Apoi toate s-au liniştit. Maniu pleca spre groapa comună şi spre gloria eternă”.

Regimului îi era frică şi de moartea lui Maniu. Vasile Ciolpan, comandantul închisorii, ar fi comunicat, conform arhivelor, la Bucureşti, doar atât: “În celula nr…s-a stins lumina”.

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.