Audienţe în direct, cu Eva Laczko,invitați: Kereskenyi Gabor, Maskulik Csaba.Titlul emisiunii:Van koltsegvetesunk! Mire lesz eleg? (reluare) 01.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitați: Alexandru Horvat, Ressler Stefan, Horea Andreco . Titlul emisiunii: Viorica Dăncilă,prima vizită externă la Bruxelles. (reluare) 02.30 Info studio, cu Ioan Anițaș, invitat Ioan Coroianu. Titlul emisiunii: Dispariție sau crimă? 03.30 În slujba comunității, cu Mihai Sălceanu,invitat: Daniel Buda. Titlul emisiuni: Daniel Buda –rapor la 1.380 de zile . 04.30 Reportaj-Mihai Neamțu 05.00 Sănătate, cu Mihaela Ghiță, invitat: Marta Bzduch. Titlul emisiunii: Obezitatea se plătește cu sănătatea. 05.30 Natura ne cheamă, cu Ioana Zaharia. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea Elisabeta Princzinger. 07.00 Știri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenorul Barta Zoltan. 08.00 Audienţe în direct, cu Eva Laczko,invitați: Kereskenyi Gabor, Maskulik Csaba.Titlul emisiunii: Van koltsegvetesunk! Mire lesz eleg? (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea Elisabeta Princzinger. 09.30 Sănătate, frumusețe, stil, cu Ioana Vladimirescu. Titlul emisiunii: În pași de dans de la pasiune la performanță. 10.30 Religie, cu Eva Laczko, invitați: Istvanfi Szilard, Racz Ervin, Pallai Bela. Titlul emisiunii: Miert van szuksegunk a bojtre? 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitați: Alexandru Horvat, Ressler Stefan, Horea Andreco . Titlul emisiunii: Viorica Dăncilă,prima vizită externă la Bruxelles. (reluare) 13.00 Știri 13.30 Viața la țară, cu Ioan Anițaș. Titlul emisiunii: Zootehnia sătmăreană la cheremul multinaționalelor. 14.20 Teleshopping 14.40 Educație ecologică, cu Cristina Bursuc,invitat:Elisabeta Bekessy.Titlul emisiunii:Situl Someșul inferior aduce oportunități inițiativelor de mediu. 15.15 Mesager educațional, cu Vasile Nechita, invitați: Ovidiu Pop, Marius Horsia, Marina Necșe. Titlul emisiunii: Organizații de tineret la CNME. 16.00 Info studio, cu Ioan Anițaș, invitat Ioan Coroianu. Titlul emisiunii: Dispariție sau crimă. 17.00 Panoramic sportiv, cu Ionut Blăjan, invitați: Robert Magos, Armin Vida. Titlul emisiunii: Planurile șahului A.J de karate Satu Mare in anul 2018. 17.30 Zone foclorice, cu Ioana Vladimirescu, invitat: Ionela Toma. 18.30 Audiențe în direct 19.30 Știri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Cultură 22.30 Sănătate, frumusețe, stil, cu Ioana Vladimirescu. 23.30 Știri

Se împlinesc 65 de ani de la moartea marelui om politic Iuliu Maniu

Scris de I. Z., 05 februarie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Exact un deceniu mai târziu murea partenerul său de la conducerea PNȚ, Ion Mihalache

Maniu în anii 1940

Maniu în anii 1940

Personalitate de prim rang a vieţii politice interbelice, cu o carieră politică îndelungată cuprinzând aproape 6 decenii, Iuliu Maniu a asistat la numeroase evenimente de o importanţă majoră pentru evoluţia statului român, începând cu acţiunea memorandistă şi culminând cu instaurarea totalitarismului comunist, care îl va și ucide în 5 februarie 1953, în închisoarea de la Sighet. Exact zece ani mai târziu, murea la Râmnicu-Sărat partenerul său la conducerea PNȚ, Ion Mihalache.

Iuliu Maniu s-a născut la Bădăcin, localitate din zona Şimleul Silvaniei, într-o familie de nobili români al cărei nume sub forma prescurtată (Man) apare menţionat într-o diplomă din 1699. A fost descendent pe linie paternă din Simion Bărnuţiu, iar pe linie maternă din memorandistul Iuliu Coroianu. Conform tradiţiei familiale urmează studii juridice la universităţi din Cluj, Budapesta şi Viena, luându-şi doctoratul în drept în 1896.

Perioada dinaintea Marii Uniri

Contextul formării intelectuale a fost fundamental în definirea personalităţii sale, cu atribute ce-l vor însoţi pe parcursul întregii vieţi. Necesitatea adoptării unei poziţii defensive, de opoziţie în condiţiile acţiunilor antiromâneşti din Ardeal la sfârşitul secolului XIX, îi conturează lui Iuliu Maniu o serie de trăsături precum prudenţa excesivă, cunoaşterea perfectă a dreptului, specularea momentelor favorabile pentru a susţine interesele naţionale, tactica de hărţuire a adversarului.

în 1892 devine membru şi preşedinte al Societăţii academice „Petru Maior”, iar în 1894 constituie o organizaţie ce-şi propunea să lupte pentru emanciparea naţionalităţilor din Austro-Ungaria. În 1897 este ales în Comitetul P.N.R., devenind unul dintre fruntaşii politici ai românilor transilvăneni, la numai 24 de ani.

În 1904 după moartea lui Ion Raţiu este ales în funcţia de preşedinte al P.N.R., iar în 1906, candidând în circumscripţia electorală Vinţu de Jos, comitatul Arad, este ales deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde va fonda „Clubul Parlamentar al naţionalităţilor”,

La începutul primului război mondial, deşi scutit de obligaţiile militare, în calitatea sa de avocat al Mitropoliei Unite, este trimis locotenent de artilerie pe frontul italian, de unde va dezerta în vara lui 1918 şi va constitui la Viena în 31 octombrie 1918 Sfatul Militar Român.

Este ales preşedinte al Consiliului Dirigent, organism ce a acţionat la Sibiu ca un adevărat guvern al Transilvaniei, până la dizolvarea sa la 4 aprilie 1920 de către guvernul Averescu.

La Adunarea Naţională de la Alba Iulia susţine rezoluţia de unire şi, la 9 august 1919, odată cu moartea lui Gh. Pop de Băseşti, Iuliu Maniu este ales preşedinte al PNR şi obţine la alegerile din noiembrie 1919 169 de mandate, întrecând toate celelalte partide. Solicitat de rege pentru formarea noului guvern, Maniu refuză, motivând că nu cunoaşte suficient de bine limba franceză pentru a reprezenta ţara la Conferinţa de Pace.

Formarea PNȚ și preluarea puterii

Acuzând favorizarea PNL și împingerea intelectualității ardelene într-un con de umbră, Maniu a refuzat să voteze Constituția din 1923, considerând-o prea centralistă și invocând chestiuni de principiu. Partidul Național Român din Transilvania a reclamat prin vocea lui Iuliu Maniu faptul că modificarea Constituției din 1866 putea fi făcută doar prin alegerea unei Adunări Constituante.

Între 1922-1926 se manifestă împotriva guvernului liberal şi a adoptării noii constituţii. Obiectivul fundamental era înlăturarea guvernului liberal şi constituirea unei platforme antiliberale. În ianuarie 1925 are loc fuziunea între Partidul Naţional Român şi Partidul Naţionalist al Poporului, condus de Nicolae Iorga şi Constantin Argetoianu.

Anii puterii

Anii puterii

Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc vor depune liste comune la alegerile parlamentare din iunie 1926, sub titulatura “Blocul Naţional Ţărănesc”, obţinând 28% din voturi. În paralel sunt purtate discuţii între Maniu şi Mihalache pentru fuziunea celor două partide. La 10 octombrie 1926 Iuliu Maniu este ales preşedinte al noului Partid Naţional Ţărănesc, care va deveni cel mai important partid de opoziţie.

După o acțiune opoziționistă puternică, ce a inclus o mare adunare populară la București în martie 1928, cu peste 100.000 de participanți conform presei de partid, Maniu obţine funcţia de Preşedinte al Consiliului de Miniştri (10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930). În această calitate evită să se implice direct în rezolvarea problemelor concrete, lăsând libertate de acţiune miniştrilor. În această perioadă se realizează stabilizarea monetară, un nou program de exploatare a regiilor autonome ale statului, libera circulaţie a terenurilor arabile dobândite prin legile de împroprietărire etc. Este adoptată o nouă lege a minelor, sunt contractate masive împrumuturi externe, sunt concesionate bunuri ale statului (telefoane, chibrituri, construcţia de drumuri). Toate acestea nu au făcut decât să agraveze datoria externă, pe fondul accentuării crizei economice după Marele Crah din 1929. La 6 iunie 1930 principele moștenitor Carol revine în ţară şi la 7 iunie guvernul Maniu demisionează, sub motivaţia că jurase credinţă regelui Mihai. Avea să mai conducă guvernul pe perioade scurte în 1932 și 1933.

Lupta cu dictatura

Pentru Iuliu Maniu începe o perioadă dificilă, încercând să se opună distrugerii regimului democratic, motiv care l-a condus la respingerea ofertelor de colaborare din partea suveranului. De menționat este opoziţia faţă de înfiinţarea la 15 octombrie 1938 a Frontului Renaşterii Naţionale, ce marca trecerea la unipartidism. Maniu și alți membri importanți (ardeleni și bănățeni) ai Partidului Național Țărănesc, au prezentat regelui un memorandum: “Patria de lux. Memorandul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu-Mare, Maramureș)” în care este sever criticată dictatura regală și centralizarea excesivă a țării. În anii regimului autoritar carlist PNŢ-ul îşi continuă activitatea, chiar dacă formal era dizolvat.

Maniu era considerat de mulţi contemporani ca ezitant, nedecis, evitând să-şi asume răspunderea în momente importante. După abdicarea regelui Carol II şi instaurarea noului regim politic dominat de Ion Antonescu, Maniu refuză să-şi asume actul guvernării, iar mai apoi colaborarea oficială cu Mareşalul Antonescu, apărând mai degrabă ca opozant al acestuia, în ciuda existenţei unei intense corespondenţe între cei doi.

În august 1944 ia parte la acţiunea de răsturnare a lui Ion Antonescu şi, nedorind să-şi lege numele de semnarea armistiţiului, refuză din nou şefia guvernului, considerând că ţara trebuie condusă de un militar, în persoana generalului Sănătescu. De asemenea refuză şi în decembrie 1944 formarea unui cabinet de uniune naţională, convins că nu poate promova o politică independentă de Moscova. Îndeplineşte funcţia de Ministru Secretar de Stat între 23 august – 4 noiembrie 1944 şi se opune satelizării României de către URSS.

S-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști. După “episodul” Tămădău este condamnat la închisoare pe viaţă pentru trădare. A fost trimis la penitenciarul Galaţi, iar în 1951 a fost transferat, cu alţi ţărănişti, la Sighet.

A fost lăsat să moară cu încetul

După şase ani de detenţie, starea de sănătate a lui Iuliu Maniu s-a deteriorat foarte grav. Deşi Nicolae Carandino a fost adus pentru a-l îngriji, Maniu ajunsese în starea în care nu mai putea merge şi mânca singur.

La proces

La proces

Olimpia Zamfirescu, citată de Ivor Porter, povesteşte ultima clipă petrecută alături de Maniu: “Într-o noapte m-au mutat în altă celulă unde se afla un bărbat foarte bătrân şi foarte bolnav. Era Iuliu Maniu sau ceea ce mai rămăsese din el. Era pe jumătate paralizat şi nu se mai putea ridica din pat. Nu-l torturaseră, dar fusese lăsat să moară încetul cu încetul, neacordându-i-se îngrijire medicală şi fiind subnutrit. L-am îngrijit, l-am spălat. L-am hrănit până a închis ochii pentru totdeauna”.

De asemenea, Carandino a relatat din perspectiva sa noaptea decesului: “Maniu a fost ridicat din celulă, în cel mai strict secret, dar vestea se răspândise ca fulgerul în toată închisoarea. Noaptea am auzit căruţa poposită în curtea închisorii, uruiala roţilor, nechezatul cailor, zgomotul uşor ferecat al şleaurilor. Apoi toate s-au liniştit. Maniu pleca spre groapa comună şi spre gloria eternă”.

Regimului îi era frică şi de moartea lui Maniu. Vasile Ciolpan, comandantul închisorii, ar fi comunicat, conform arhivelor, la Bucureşti, doar atât: “În celula nr…s-a stins lumina”.

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.