Asculta acest articolÎn ciuda ploilor și frigului, totuși vara vine și aduce cu sine și mult așteptatele vacanțe și concedii. Trebuie să recunoaștem că după elevi cele mai lungi vacanțe le au parlamentarii.
Ei sunt un fel de copii mai mari, cărora alegătorii le-au pus în mână puterea de a schimba prezentul și viitorul, starea materială și confortul psihic al fiecărui cetățean.
Înainte de a intra în vacanța dintre sesiuni, să vedem cu ce se ocupă și cum stau partidele politice parlamentare. Campania internă a PNL ocupă un spațiu al dezbaterilor publice aproape echivalent cu o campanie electorală pentru alegeri parlamentare.
Ludovic Orban nu se arată deloc dispus să renunțe la poziția lui de lider în timp ce Florin Cîțu este împins din spate de un grup de susținători care cred că el reprezintă schimbarea, viitorul PNL. Miza este cu atât mai mare cu cât viitorul președinte al partidului va fi desemnat automat candidat prezidențial. Cel puțin așa a anunțat Ludovic Orban.
Declarația lui are un schepsis. La momentul anunțului el știa că Florin Cîțu, abia ajuns premier, nu avea o personalitate bine conturată, nu intrase în conștiința publică, așa cum este obligatoriu pentru un candidat prezidențial, ca o figură politică prestigioasă, care impune respect prin simpla lui prezență.
De altfel, de la Adrian Năstase încoace, premierii au fost desemnați pe criteriu profesional, ca tehnicieni, nu ca figuri publice. Funcția de președinte al țării este una de reprezentare. Funcția de prim ministru este una de uzură, care trebuie ocupată de un om de muncă, de tras la căruță ca un catâr.
Nu știm cât de potrivit este Florin Cîțu pentru funcția de șef al Executivului. Nu știm nici cât de potrivit ar fi Ludovic Orban pentru funcția de președinte al României.
Că nu sunt persoane providențiale este clar. La fel de clar este și faptul că nici în celălalt partid mare nu se arată la orizont figurile providențiale așteptate.
PSD încearcă să țină pasul generând zi de zi știri care să le permită să țină partidul în prim-planul vieții politice. Marcel Ciolacu se străduiește să-l țină în vizor pe premierul Florin Cîțu și mai puțin pe Ludovic Orban.
Recenta lui afirmație că PSD este pregătit să intre la guvernare arată că el se simte pregătit să preia frâiele guvernării. Coroborată cu mai vechea lui declarație că PSD va căuta un candidat prezidențial dinafara partidului arată fără dubiu că Marcel Ciolacu își rezervă dreptul de a deveni premier, lăsând pe seama partidului sarcina de a căuta un candidat prezidențial.
În felul acesta a stopat lupta internă pentru putere în PSD, iar prin desemnarea unui candidat prezidențial extern maximizează șansa partidului de a câștiga alegerile prezidențiale din 2024. Iar cine va câștiga președinția României peste trei ani își asigură și guvernarea, indiferent de scor. Moțiunea de cenzură înaintată de PSD trebuie privită prin această prismă. Dacă mediatic social democrații nu țin pasul cu liberalii vor rămâne în opoziție mult și bine.
PNL și PSD se bazează pe mijloacele de informare tradiționale, pentru că electoratul la bază este tradițional.
La fel este și UDMR, o formațiune de tip tradițional, care găsind puncte comune când cu PSD, când cu PNL, mandat după mandat intră în alianță cu unul dintre ele. Electoratul UDMR este la fel de tradițional, de conservator, ca electoratul PSD și PNL și, prin urmare, se bazează pe același tip de campanie electorală.
Greșeala USR PLUS constă în faptul că bazându-se prea mult pe rețelele de socializare a rămas o formațiune de nișă. Cu alte cuvinte, s-a autocondamnat și trebuie să se mulțumească cu statutul de partid mic, cu un potențial de creștere până-n zece procente.
Următorul partid parlamentar, AUR, se află într-o situație anormală. Așa cum este și lumea în pandemie. Deși este greu să găsești elemente comune cu USR PLUS, diferențele nu sunt atât de mari cum par de la distanță.
Ambele formațiuni au o descendență internautică, amândouă mizează pe mișcările de stradă, și una și alta sunt în esență anti-sistem. Nu le place ordinea și disciplina, se cramponează de ideea unei libertăți fără limite, dincolo de spiritul și litera legilor organice, a hotărârilor de guvern, a deciziilor luate de diverse instituții. Ele cred în Constituție, care desigur, dă direcția generală.
Până la un punct ambele partide pot fi reprezentate de un același ideolog, care poate fi numit în persoana senatoarei Diana Șoșoacă.
Nu au motive să se supere niciunul nici altul dintre cele două formațiuni care transcend definiția clasică a unui partid politic.
