Scriitorul Ilie Sălceanu ar fi împlinit 70 de ani în 29 august

Asculta acest articol

Dacă ar fi trăit, profesorul, arheologul, prozatorul şi gazetarul Ilie Sălceanu ar fi împlinit pe 29 august, vârsta de 70 de ani. Cu siguranţă, dacă ar fi trăit, momentul comemorativ găzduit de Muzeul Judeţean Satu Mare n-ar fi avut loc. Nu îi plăceau aprecierile pozitive spuse în direct.

În aceste circumstanţe, când despre Ilie Sălceanu vorbim la timpul trecut, luni, 29 august, în organizarea Trustului de presă Informaţia Zilei, Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Muzeului Judeţean ;i Bibliotecii Judeţene a avut loc un Medalion cultural – In Memoriam Ilie Sălceanu – 70. Moderatorul evenimentului cultural a fost scriitorul Viorel Câmpean de la Biblioteca Judeţeană.

În deschiderea momentului emoţionat, preotul ortodox Cristian Boloş, a oficiat o slujbă de pomenire a celui aniversat.

Au urmat luările de cuvânt cu privire la personalitatea şi opera lui Ilie Sălceanu, cel care aşa cum s-a menţionat, prin stabilirea lui la Satu Mare a înnobilat locul.

A venit aici să muncească, după care s-a întors pe plaiurile natale, în Clisura Dunării, pentru a-şi dormi somnul de veci.

Robert Laszlo, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, şi-a deschis alocuţiunea prin a aduce în atenţia participanţilor informaţia potrivit căreia, în luna august, manifestarea culturală de luni a fost cea de a treia comemorare organizată de instituţia pe care o conduce, fiind vorba despre Athanasie Doroş la Tarna Mare, Ştefan Ruha la Carei, iar aceasta la Satu Mare. Tânărul director a mărturisit că a citit trilogia scrisă destre insula Ada Kaleh. L-a cunoscut mai puţin pe omul Ilie Sălceanu, dar în acele câteva întâlniri avute a observat că cel comemorat avea numeroase sfaturi aplicate aproape pentru fiecare partener de dialog. S-a remarcat faptul că omul de cultură şi de ştiinţă, cercetătorul, şi-a adus aminte cu multă plăcere de locurile natale, la care se întorcea periodic.

Apoi, moderatorul Viorel Câmpean a citit un text transmis de profesoara Rozalia Cosma, care l-a cunoscut bine pe Ilie Sălceanu, care a ajutat-o în redactarea parţială a primului capitol din Monografia comunei Pomi.

Mesajul prefectului Radu Bud, fost elev al celui comemorat, a fost transmis de către Cristian Mariţa.

Rememorarea lui Ilie Sălceanu

Consideraţii mai profunde asupra operei lui Ilie Sălceanu au prezentat< Alexandru Zotta, Dumitru Păcuraru, George Vulturescu, Liviu Marta, Ioan Nistor, Aurel Pop.

Alexandru Zotta a vorbit despre perioada în care s-a cunoscut cu Ilie Sălceanu. Având preocupări adesea similare, dar şi prin faptul că ambii provin din zone diferite ale ţării şi s-au stabilit la Satu Mare, au reuşit să se apropie, să devină prieteni. Chiar dacă Ilie Sălceanu nu era interesat de a dialoga foarte mult, fiind o fire mai tăcută, nu pregeta să pună întrebări diverse cu referire la cultura naţională, locală şi universală, la Nae Antonescu ş.a. Alături de scriitori sătmăreni precum Tudor Daneş şi Ion Bledea, Ilie Sălceanu a contribuit la modernizarea expresiei în literatură. În trilogia privind viaţa şi oamenii de pe insula Ada Kaleh, autorul îşi asumă răspunderea privind abordarea subiectului prin prisma unor personaje insolite, care sunt lăsate să vorbească. Autorul pare să devină un regizor, fin cunoscător al insulei, unul dintre puţinii autori care mai puteau să facă nemuritoare insula. Din fiecare dialog avut pe seama scrierilor, Ilie Sălceanu ştia să aleagă sfaturile potrivite, iar recomandările să fie introduse în textele următoare sau în rescrierea unor pasaje. Dialogurile cu Ilie Sălceanu erau plăcute, adesea îndelungi, în ciuda faptului că nu puţine se desfăşurau în faţa unei cafele, în fumul de ţigară. Sălceanu s-a remarcat printr-o strategie ingenioasă în arta narativă.

Dumitru Păcuraru, coleg de muncă şi o bună vreme de birou cu Ilie Sălceanu la comanda săptămânalului Solstiţiu, iar apoi la cotidianul Informaţia Zilei, a ţinut să rememoreze un episod în care, pe vremea când Victor Ciorbea era prim ministru, într-o întâlnire a ţărăniştilor la Muzeul Judeţean, au fost daţi afară din sală oamenii de presă, inclusiv cei doi.

­Cu referire la sfaturile şi recomandările făcute de cunoscuţi în ceea ce priveşte conţinutul şi modul de realizare a unor scrieri, s-a remarcat faptul că nu totdeauna pasajele rescrise pe seama opiniilor formulate le-au depăşit pe cele iniţiale.

Tot D. Păcuraru a subliniat faptul că pentru scrisul sătmărean cei mai buni ani, inclusiv prin prisma prolificităţii şi a valorii literare, au fost anii ’80. Satu Mare a avut numeroşi scriitori de valoare, motiv pentru care, în memoria celor plecaţi în lumea umbrelor, ar fi nevoie de un proiect cultural în baza căruia să se reediteze lucrările valoroase ale acestora. A fost întocmit un asemenea proiect, chiar a fost pus parţial în aplicare, dar pe filiera aprobărilor se pare că acest proiect a rămas undeva într-un sertar. Nu a fost o perioadă uşoară aceea în care scriitorii erau obligaţi să se transpună şi în gazetari, perioadă pe care cei doi au parcurs-o. A fost lansată şi întrebarea dacă vreo instituţie culturală locală ar fi în măsură acum să realizeze un proiect cultural de anvergură pentru a redefini cultura locală.

George Vulturescu a insistat asupra unor aspecte de subtilitate din scrierile lui Ilie Sălceanu, utilizarea metaforei, prezenţa unor adevărate poeme în proză. A menţionat faptul că cel comemorat s-a născut în Clisura Dunării şi s-a stabilit în Satu Mare, unde prin activitatea sa profesională, dar şi cea literară, recunoscută încă înainte de anul 1989, a înnobilat locul. N-a avut putere în insula Ada Kaleh, dar a fost ales să aibă perspectivă asupra insulei.

Liviu Marta, arheolog, a prezentat importanţa cercetărilor făcute de Ilie Sălceanu în domeniul tracologiei, de cel care nu de puţine ori a suportat din venituri proprii cheltuielile de deschidere a unor şantiere arheologice de cercetare. Lucrările ştiinţifice elaborate de Ilie Sălceanu sunt deosebit de importante prin rezultatele obţinute, dar şi prin impactul lor cultural. Vorbitorul a menţionat faptul că arheologii Muzeului Județean lucrează la realizarea unui volum omagial Ilie Sălceanu.

Ioan Nistor, poet şi critic literar, a căutat să aducă în atenţie cele cinci volume de proză semnate Ilie Sălceanu, fiind menţionat faptul că acestea reprezintă un tot unitar. Autorul aduce în atenţie publică imagini dintr-o istorie îndepărtată, până la începutul anilor ’70. În scrierile sale, autorul propune pretexte de meditaţie privind mersul istoriei. Naraţiunea este adesea făcută la persoana I, fiind prezentate vremuri nestatornice, nelipsite de violenţă, în vreme ce insula Ada Kaleh se clătina, la răspântia mai multor imperii.

Aurel Pop, scriitor, şi-a manifestat nemulţumirea faţă de faptul că la nivel local nimeni n-a remarcat în timp că Ilie Sălceanu a împlinit 50, 55 de ani, 60 de ani, 65 de ani… Unde au fost autorităţile? O parte din banii risipiţi pe te miri ce acţiuni anoste ar putea fi redirijaţi spre cultură, pentru a ajuta apariţiile editoriale. El speră în găsirea înţelepciunii necesare pentru a se retipări scrierile lui Ilie Sălceanu, dar şi traducerea trilogiei în limba turcă şi, de ce nu, în alte limbi.

În finalul manifestării, Mihai Sălceanu, fiul mai mare al celui comemorat, a mulţumit iniţiatorilor medalionului, dar şi participanţilor, atât pentru cuvintele frumoase rostite, cât şi pentru prezenţă.

Manifestarea s-a desfăşurat în prezenţa unui public select, oameni de cultură, cercetători, prieteni ai lui Ilie Sălceanu.