Asculta acest articolLucrurile grave spuse pe un ton calm, liniștit, aproape adormitor, nu trezesc un interes pe măsura profunzimii lor. Cam așa a prezentat președintele Klaus Iohannis schița proiectului de reformă care urmează să fie pusă în practică de guvern și coaliția de guvernare.
Este adevărat că și întrebările ziariștilor prezenți la conferința de presă organizată la Cotroceni au fost de suprafață, menite să scoată de la președinte răspunsuri concrete la problemele la zi, utile televiziunilor pentru breaking news.
Totuși, președintele a spus lucruri esențiale. Practic a anunțat începutul reformei, fără să pronunțe de foarte multe ori cuvântul “reformă”. S-a ferit pe cât posibil de cuvinte precum “restructurare”, “disponibilizare”, “reducere”, expresii specifice în cazul reformării unei societăți. De câteva ori președintele a ținut să repete că înghețarea salariilor se referă numai la personalul bugetar. Lucru care se înțelege de la sine.
În anii 1990 era la modă “terapia de șoc”. Adică tai odată, fără ezitare, așa ca atunci când tai coada câinelui. Ca să nu spunem ca în cazul securii călăului. Ca să taie dintr-o dată, condamnatul îi dădea călăului un cadou frumos. O șpagă, în termenii zilelor noastre.
Terapia de șoc a funcționat în Polonia, Cehia și într-o măsură mai mică în Ungaria. Ion Iliescu a lălăit-o, de la primul până la ultimul mandat. A înțeles trecerea de la comunism la capitalism printr-o necesară etapă de criptocomunism. Totul s-a făcut pe jumătate și în timpul regimului Emil Constatinescu. Certurile din CDR au înlocuit măsurile de reformă promise în campaniile electorale. Președintele Băsescu s-a tot pretătit de marele salt, dar nu a făcut decât mici salturi, ca de broscoi în iarba înrouată. Cel mai mare și viteaz gest a fost tăierea salariilor bugetarilor cu 25%. Drept pentru care PDL a plătit cu dispariția de pe scena politică. De altfel, același lucru s-a întâmplat și cu PNȚCD. Principalul partid de guvernare din perioada 1996-2000 nu a mai intrat în parlament.
De unde se poate trage următoarea concluzie: cine reformează, cine aplică terapii de șoc, pierde alegerile. Cum PSD nu a aplicat niciodată vreo terapie de șoc, nici măcar pentru sine, nu a pierdut în mod catastrofal niciodată alegerile. A mai pierdut câte o bătălie, pe ici pe colo, dar a rămas partid mare. Și nereformat va rămâne și în următorii patru ani. Acesta este modul lui de a face politică. PSD dă, nu ia. Aceasta este deviza lui. Ca babele miloase care aruncă un bănuț celor cu mâinile întinse la ieșirea din biserici.
Ce mai are de pierdut președintele Iohannis dacă pornește pe calea reformelor profunde? Doar popularitatea în rândul bugetarilor. Ce au de pierdut partidele din arcul guvernamental? Viitoarele alegeri. Dacă PNL își ia în serios rolul de principal partid de guvernare, așa cum a făcut PN|CD, așa cum a făcut PDL, la alegerile din 2024 îl vedem uitându-se prin gard la partidele care vor trece pragul electoral de 5%.
În aceste condiții, parcă vedem pe altcineva asumându-și rolul de partid al reformelor structurale. USR-PLUS forțează nota obligându-i pe liberali să înceapă fără întârziere punerea în practică a unor măsuri curajoase.
Cam așa stau lucrurile la începutul guvernării PNL-USR-PLUS-UDMR. Într-o rână.
Președintele Iohannis trebuie să ia biciul în mână. Neforțate dinafară, aceste partide de centru dreapta, o vor lua spre stânga. Având drept scuză pandemia, vor amâna măsurile de reformă până după jumătatea mandatului, când practic se intră în campanie electorală.
Prin modul de exprimare calm, prin atitudinea binevoitoare, președintele Iohannis dă totuși semnalul de pornire spre o nouă etapă de dezvoltare a țării noastre, dar lasă să se înțeleagă că este decis să reformeze România, cu orice preț.
