Asculta acest articolDupă modificarea Constituției de către PSD, începând cu alegerile din 2004 mandatul președintelui a fost prelungit cu un an. Astfel toți, de la primari la consilieri și parlamentari, sunt aleși pentru un mandat de patru ani, iar președintele este ales pentru un mandat de cinci ani.
Modificarea era operată pentru a fi în beneficiul lui Adrian Năstase. Nu a fost pentru cine s-a pregătit.
PSD nu a câștigat niciodată alegerile prezidențiale, în schimb a câștigat câteva serii de alegeri parlamentare.
Parte a Executivului, președinții de mandat de cinci ani, Băsescu și Iohannis, s-au văzut obligați să coabiteze cu guverne de culori politice diferite.
Luni, odată cu învestirea guvernului PNL, s-a ajuns de unde s-a plecat în urmă cu 20 de ani, la un președinte provenind din partidul care este la guvernare.
Procesul de armonizare politică nu a fost ușor. A fost nevoie de o deturnare a campaniei electorale prezidențiale. Guvernul PSD a căzut în urma unei moțiuni de cenzură, dar partidele care au votat pentru demiterea guvernului Dăncilă nu au consecvențe și nu au reușit decât după aproape o lună de zile să se adune pentru învestirea unui nou guvern.
În decursul celor 26 de zile s-au făcut tot felul de jocuri politice, pe de o parte în zona fostei opoziții, pe de altă parte în zona viitoarei opoziții.
S-ar putea spune că România a avut din 10 octombrie până în 4 noiembrie numai partide de opoziție. PNL spunea despre guvernul demis că este ilegitim, iar PSD acuza PNL că vrea să intre la guvernare în mod ilegitim întrucât nu avea majoritate parlamentară.
Cuvântul de ordine a devenit “trădare”. Toată lumea vorbea despre trădare. Victor Ponta era acuzat de PSD că a trădat partidul care l-a făcut prim ministru de două ori prin racolarea parlamentarilor social-democrați și votarea moțiunii de cenzură. Opoziția l-a acuzat de trădare pentru că după ce a votat pentru căderea guvernului a refuzat să voteze, cum era logic, pentru învestirea altui guvern. În sfârșit, Ponta însuși îi acuză de trădare pe cei șapte parlamentari de la Pro România care au votat guvernul Orban, deși în forurile de conducere ale partidului se luase decizia de a nu vota instalarea unui guvern de centru-dreapta.
Acestea nu sunt singurele trasee ale trădării. Viorica Dăncilă se consideră mai degrabă trădată decât demisă.
Pierzând frâiele guvernării, pierde autoritatea conferită de funcție. Întrebarea este dacă există posibilitatea să nu intre în turul doi. Cu șase zile înaintea datei alegerilor prezidențiale ea intră în cursa pentru Cotroceni ca lideră a principalului partid de guvernare.
Perioada 4-10 noiembrie 2019 este pentru unii săptămâna patimilor, pentru alții a jubilațiilor. Mutre de înmormântare într-o parte, zâmbete largi cu gura până la urechi în altă parte.
Duminică vine dezlegarea. Până atunci se face predarea-primirea ștafetei de guvernare. Pleacă 24 de miniștri și se instalează în locul lor 16. Se desființează, prin comasare, opt ministere. Deci se poate vorbi despre o schimbare radicală.
Atenția opiniei publice este și în această săptămână distribuită între ce va face guvernul Orban și campania electorală. Cu cine se va confrunta Klaus Iohannis în turul doi? Cu cât ar putea câștiga dacă intră în turul doi cu Viorica Dăncilă? Dacă intră cu Dan Barna sau cu Mircea Diaconu ce consecințe politice vor fi în funcționarea noului guvern, a majorității parlamentare?
Sunt întrebări legitime care produc îngrijorări în ambele tabere. Pierderea alegerilor prezidențiale de candidatul Viorica Dăncilă la un scor uriaș va provoca o adevărată rebeliune în PSD. Se prea poate că, în toiul bătăliei pentru putere, visul lui Victor Ponta de a veni ca un salvator al stângii se va spulbera.
USR, după alegerile de duminică, în funcție de procentul obținut de Dan Barna, va afla dacă este în ascensiune sau dacă începe să decadă.
Un rezultat bun al candidatului Mircea Diaconu le va da speranțe celor două partide care l-au susținut că pot merge împreună la viitoarele alegeri, locale și parlamentare.
În ceea ce îl privește pe Ludovic Orban acesta poate fi pe deplin satisfăcut. Și-a văzut visul cu ochii. A ajuns prim ministru și de aici înainte i se deschid toate drumurile, fie spre o guvernare scurtă, dar de succes, fie spre un dezastru total.
Singurul câștigător se profilează a fi Klaus Iohannis. El intră într-o nouă etapă a carierei sale. Poate deveni președintele pe care îl așteaptă România de zeci de ani sau poate reintra în hibernare, limitându-se la bucuriile oferite de accesoriile funcției.
