Asculta acest articolLa 26 de ani de la decretarea morții sale, Securitatea continuă să facă victime. Din când în când își aruncă limba otrăvită asupra unei victime. Nu o omoară dintr-o dată. O lasă să se chinuie. Nici măcar nu o otrăvește pe ea. Își împrăștie doar spuma asupra ei, speriindu-i de moarte pe cei din jur. Toți se îndepărtează de cel vizat, ca de un ciumat.
Dar după sfertul de secol trecut nu instituția de tristă amintire sperie, ci presupusa victimă. El este Securitatea. El, cel acuzat că a colaborat cu Securitatea, izolat de restul semenilor, este somat să se retragă din rândul semenilor.
De data aceasta cel suspectat este unul dintre miniștri din guvernul Cioloș. Nu este un membru oarecare al Executivului. Nici ministerul pe care îl conduce nu este unul oarecare. Este ministerul Educației, iar Mircea Dumitru este considerat unul dintre cei mai buni oameni din echipa guvernamentală.
Opinia generală este că se plătesc polițe. Ministrul s-a exprimat foarte clar în cazul plagiatelor tezelor de doctorat din cadrul Academiei Naționale de Informații, coordonată de SRI. S-a pronunțat și în cazul presupusului plagiat al șefei DNA, în sensul că trebuie verificat urgent dacă lucrarea Laurei Codruța Kovesi este plagiată. Sunt suficiente date pentru apariția speculațiilor. Ministrul a deranjat și a fost aranjat cu ajutorul aceleași Securități care a fost îngropată în urmă cu 26 de ani, dar care refuză să-și dea sufletul.
Că omul a fost sau nu colaborator, că a făcut sau nu poliție politică, nu mai contează. Odată ce a fost însemnat cu steaua roșie nu mai are nicio șansă de scăpare. :i dacă în cazul lui Mircea Dumitru se va da un verdict de necolaborare, locul lui nu mai este în guvern, mai ales acum în prag de campanie electorală. Se va spune că tot fosta Securitate este în spatele verdictului, dar că i-a arătat pisica, așa că în continuare să-și țină gura.
Epurările pe bază de dosare care se fac în această perioadă nu par să aibă precedent decât la începutul regimului comunist. Că dosarele, unele dintre ele, sunt fabricate nu există niciun dubiu. Așa a fost construit sistemul de promovări în funcții importante. S-a spus de nenumărate ori că în funcțiile importante sunt promovate persoane șantajabile. Ca să poată fi controlate. De cine? Excluzând șefii de stat,de sus în jos se recurge la aceeași formulă. Un personaj șantajabil este numit ministru, care la rândul său numește șefi de departamente, directori generali, șantajabili. Dar și acești șefi numesc persoanele de sub el tot din rândul șantajabililor.
După formula unui celebru ziarist din perioada interbelică, “Etajul și șantajul” în curând poate sărbători un secol de existență.
Întregul sistem ar fi controlat de serviciile speciale, de SRI, nepoțelul nevinovat al Securității. Acestei instituții, ca de altfel și DNA-ului, i se acordă prea multă importanță. O fi puternică prin informațiile pe care le poate culege prin mijloace oculte, dar o societate democrată are anticorpi puternici pentru că este fondată pe reguli și principii ferme, care și-au dovedit perenitatea în țările cu tradiție democratică. După un sfert de secol se poate afirma că și la noi se înfiripează o tradiție democratică.
Prin urmare, oricât de mult și-ar face simțită prezența fantoma fostei Securități, limitându-te strict la cazul ministrului Mircea Dumitru, dacă este nevinovat trebuie să iasă câștigător din această bătălie. Adică să rămână pe poziție, chiar dacă atacurile vor continua. :i cu siguranță vor continua pentru că lumea nesecuristă a învățat să folosească la perfecție metodele securiste. Democrația nostră se hrănește din fibrele fostei Securități. Adică Securitatea suntem noi.
