Image 1
Image 2

Sânge proaspăt pentru manipulare

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Admirația față de mișcarea tinerilor a fost, fără îndoială sinceră. Pornită ca urmare a tragicului eveniment în care și-au pierdut viața un număr impresionant de oameni, acțiunea de protest își pierde din inocență pe măsură ce încearcă să se trasforme într-un grup organizat. Chiar președintele Iohannis le-a cerut să se prezinte la Cotroceni pentru a fi consultați în legătură cu ce este de făcut.

Fără lideri, fără o direcție clară, deși instictual știu ce vor, tinerii din stradă sunt exact ceea ce ar fi fost țăranii din Apuseni fără Horia, Cloșca și Crișan. Sau, mai aproape de noi, cum ar fi fost FSN fără Ion Iliescu, Silviu Brucan și Petre Roman.  Să-i aducem și mai aproape. Tinerii din stradă sunt la fel ca PNL fără Klaus Iohannis. Sau cum ar fi PSD fără Liviu Dragnea. Dacă nu cumva au și devenit, în curând ei nu vor fi altceva decât o masă de manevră.

Sânge proaspăt pentru manipulare, grupurile de protestatari, acești tineri inocenți vor fi folosiți până la urmă anumitor forțe politice. Totul pare acum a fi în favoarea PNL. Să ne aducem însă aminte că partidul lui Ion Iliescu are experiența contra-demonstrațiilor, a deturnării sensurilor unor acțiuni cu iz revoluționar. A câștigat toate confruntările de stradă. PSD este moștenitorul acelui FSN care a confiscat revoluția. Peste timp, același partid, purtând alt nume, a câștigat în piață bătălia cu PDL. Același PSD a reușit să adune 7,4 milioane de voturi împotriva celui ce trecea cel mai puternic politician din ultimii 25 de ani, nimeni altul decât Traian Băsescu. A fost îngenunchiat dintr-un foc în urma accidentului de la Colectiv? Nu cumva a cedat prea ușor?

   Până la urmă vom înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat după tragedia de la Colectiv. Cu lipsa lui de experiență, președintele Iohannis se grăbește să tragă concluzia că a câștigat o bătălie decisivă. Crede că are de partea sa întreaga societate civilă. S-a creat iluzia că strada este o forță. Într-adevăr este, dar una care nu poate decât dărâma. Nu poate construi. Marea majoritate a tinerilor sunt minori. Sunt printre protestatari și intelectuali, dar fără anvergura celor din Alianța Civică. Societatea civilă a pierdut atunci, chiar în condițiile în care Emil Constantinescu câștiga președinția. Vor pierde și acum. Mișcarea se va disipa pe măsură ce va încerca să se cristalizeze într-o organizație cu program.

Președintele Iohannis are, desigur, de partea sa serviciile secrete. Dar acestea nu pot suplini lipsa de coeziune a PNL.  Un partid fomat din două jumătăți ce refuză să se sudeze. Puterea, ca să dăinuie, are nevoie de o forță bine structurată și consolidată, cu un program politic. Din păcate, în aceste zile nu și-au făcut apariția oamenii cu idei. Fluierăturile reperzintă o formă de protest, dar ar trebui să ne îngrijoreze faptul că pe stradă nu a apărut nici măcar un om cu un megafon. Tinerii revoltați de azi nu și-au găsit balconul pe care să se cațere.  Din stradă  ei urcă direct la Cotroceni. Este acesta un mod de a începe o carieră publică?

Președintele Iohannis ar putea cădea într-o capcană. Probabil va fi și ajutat să-și sape singur propria groapă.  Să nu ne imaginăm că nu există o solidaritate a celor cu dosare penale. DNA a devenit locul de întâlnire al liderilor PSD, PNL, PMP, ALDE, UNPR, UDMR. Strada, deși fără voce personalizată, se ridică exact împotriva acestora. Klaus Iohannis o încurajează, are impresia că va controla Strada și o va ridica împotriva clasei politice, în întregul ei. Va reuși? În realitate președintele țese în jurul său o pânză de păianjen în care ar vrea să prindă întreaga clasă politică. Există însă riscul să fie prins el însuși în această țesătură multicoloră, polifonică și fără direcție. Soluția? Trebuie ciugulită din zgmotul străzii.

Sigla Informatia Zilei

Alegerile se apropie, ce face opoziţia?

Punându-i-se eticheta de partid “extremist” practic AUR este scos pe linie moartă. Degeaba urcă în sondaje, uneori plasat pe locul doi, înaintea PNL, alteori cu două puncte în spate, pentru că nu este luat în serios.