Asculta acest articolDupă o singură victorie în alegerile parlamentare din decembrie 2016, PSD și ALDE beau pentru a treia oară șampanie la Palatul Victoria.
Criza prin care trece PSD ar trebui să fie un prilej de afirmare pentru partidele de opoziție. Demiterea unui prim ministru de către propriul său partid, atrăgând după sine demiterea întregului guvern, nu a schimbat cu nimic statutul opoziției. Nimănui nu-i trece prin cap că este un moment al unei schimbări radicale. Stânga, aflată la al doilea eșec într-un singur an, după luarea unor măsuri care au condus la creșteri uriașe de prețuri, la demonetizarea leului, nu au schimbat opțiunile electoratului. Sondajele sunt în favoarea PSD-ALDE într-o proporție descurajantă pentru PNL, USR și PMP.
Singurul partid care încearcă să profite de situația creată este PMP. Traian Băsescu propune un candidat pentru formarea unui nou guvern. PNL și USR vor alegeri anticipate. Altfel spus, cer ceva ce nu se poate. Doleanța este atât de străvezie, atât de lipsită de rațiune, încât nu poate trezi decât un zâmbet binevoitor din partea întregului electorat.
Lipsa de hotărâre a opoziției nu se datorează doar liderilor. (Dacă se poate vorbi despre lideri ai opoziției în adevăratul sens al cuvântului.) Vina îi aparține în mare parte președintelui. Klaus Iohannis nu încurajează deloc partidele de opoziție. Se concentrează, mai precis pariază pe mișcările de stradă. Modul distant față de PNL, față de Ludovic Orban, par să facă imposibilă o colaborare în momentele de criză. În cazul USR este adevărat că președintele nu are cu cine sta de vorbă, acest partid neavând niciun lider. La un an de la intrarea în parlament nu s-a desprins nicio personalitate marcantă, chiar și fondatorul, Nicușor Dan, părăsind partidul.
Dar de ce solicită PNL ceva ce nu se poate? Pentru ce își dorește continuarea guvernării PSD-ALDE? Pentru că parlamentarii PNL pe ascuns sunt de acord cu legile Justiției, doresc în continuare ca majoritatea actuală să modifice codul penal astfel încât să se termine cu lupta împotriva corupției în forma actuală. Parlamentarii proveniți din PDL, la fel ca și colegii lor din fostul PNL, scot castanele fierbinți cu mâna PSD. Ei sunt la fel de penali ca și colegii din PSD și ALDE. În rest nu este decât fățărnicie politică.
Ca și altădată în momentele de criză acută, președintele Klaus Iohannis este lăsat singur. Nu are parte de niciun ajutor din partea partidelor de opoziție. Probabil nu are nici cu cine să se consulte. Acesta este și motivul pentru care se grăbește să desemenze un candidat pentru formarea unui nou guvern.
După consultările de la Cotroceni concluzii noi nu se pot trage. Aceeași atmosferă rece, distantă, aceleași declarații după șabloanele cunoscute. Dacă Liviu Dragnea a renunțat la jocul de desemnare a premierului, se pare că nici președintelui nu-i mai convine suspansul.
O soluție politică ar fi menținerea unui premier interimar. Astfel guvernul nu mai poate emite ordonanțe de urgență, nu poate lua decizii majore. Dar fiind asociat cu instabilitatea, președintele nu are curajul să experimenteze o astfel de soluție.
Prin lipsa de hotărâre a PNL soluția radicală, de formare a unui guvern de dreapta, a fost scoasă din calcul. Atfel s-a ajuns la situațiile inițiale, de după alegerile parlamentare când președintele a refuzat prima propunere, iar apoi la căderea premierului Grindeanu a mers pe mâna PSD.
De fapt, coaliția PSD-ALDE a înregistrat două victorii împotriva președintelui, urmând să marcheze și a treia victorie. Cum să vorbești despre eșecuri în lanț când reușești să transformi crizele în tot atâtea victorii?
Poate contrazice cineva realitatea că după o singură victorie în alegerile parlamentare din decembrie 2016, PSD și ALDE beau pentru a treia oară șampanie la Palatul Victoria?
