18.01.2019 00.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Vasile Fernea, Romeo Nicoară, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Iohannis refuză a treia oară propunerea lui Dăncilă. (reluare) 01.30 Cultură – Russian Night la Poesis – Concert cu Tania Pop. 03.00 Cultură – Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă de la Negreşti. 04.50 Cultură – 10x10 Născut în România 05.50 Iată omul cu Gabriel Ghişan, invitat: Liviu Ciupe. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 08.00 Audienţe în direct cu Eva Laczko, invitat: Erdei D. Istvan. Titlul emisiuni: Cum va fi bugetul din care se va gospodări România în 2019? (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 09.30 Educaţie Ecologică cu Cristina Bursuc, invitat: Vasile Fănăţean. Titlul emisiunii: Aspecte sesizate în cursul controalelor gărzii de mediu. 10.00 La Psiholog cu Mihaela Ghiţă, invitat: Delia Danea.Titlul emisiuni: Stabilirea priorităţilor.Ce e important pentru tine? 10.30 Religie, cu Laczko Eva, invitaţi: Barta Barnabas. Titlul emisiunii: Ministranţii diecezei au învheiat un an bogat. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Vasile Fernea, Romeo Nicoară, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Iohannis refuză a treia oară propunerea lui Dăncilă. (reluare) 13.00 Ştiri 13.30 Viaţa la Ţară, cu Ioan Aniţaş 14.30 Teleshopping 14.50 În Slujba Comunităţii cu Mihai Sălceanu, invitat: Romeo Nicoară. Titlul emisiuni: Romeo Nicoară – raport la 753 de zile. 16.00 Panoramic sportiv, cu Ionuţ Blăjan. Titlul emisiunii: Despre planurile sătmărenilor la şah in 2019. 16.40 Cultură – Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă de la Negreşti. 18.30 Audienţe în direct 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct (reluare) 23.00 Cultură

“S-a născut o stea”, povestea strălucirii şi decăderii în showbiz

Scris de Vasile Andreica, 03 noiembrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »
Bradley Cooper şi Lady Gaga

Bradley Cooper şi Lady Gaga

La mai bine de opt decenii de la lansarea variantei originale din 1937, una din poveştile de succes de la Hollywood a primit o haină nouă şi, spunem noi, o profunzime în plus. “S-a născut o stea”, ediţia 2018, a rulat la Satu Mare în ultimele două săptămâni şi a îndreptăţit laudele aduse atât de public, cât şi de criticii din toată lumea.

Originalul interbelic o avea ca protagonistă pe Janet Gaynor şi subiectul era desprins din lumea filmului. În 1954 povestea a devenit una muzicală, beneficiind de o interpretare strălucitoare din partea lui Judy Garland. A treia ediţie hollywoodiană, în 1976, ducea scenariul în lumea starurilor rock. În 2011 studiourile indiene de la Bollywood au realizat o variantă proprie, bineînţeles muzicală. Iată că în 2018 clasica dramă a starului în decădere care ajută o tânără fată să ajungă vedetă a găsit în persoana lui Bradley Cooper un excelent regizor şi un tulburător actor, iar Lady Gaga e pur şi simplu o revelaţie în primul ei rol principal de mare calibru. Şi nu orice rol, ci unul cu mulţi şi apăsători termeni de comparaţie.

Adâncul unde iubirea nu-i de-ajuns

Sigur că majoritatea ecranizărilor acestei drame sunt dominate de povestea luminoasă a unei tinere anonime, dar talentate, care ajunge o mare stea a scenei sau ecranului. Însă acest nou film mută punctul pivotal spre altceva. Încă de la prima scenă întrezărim abisul cu care se luptă starul rock-country Jackson Maine, teribila încleştare cu demonii personali, cu soarta unei familii dezorientate (el fiind un copil accidental al unui bărbat de 63 de ani cu o copilă de 18 care moare la naştere) şi cu presiunea enormă a succesului artistic. Alcoolul, drogurile şi autosabotarea sunt la ordinea zilei, iar Cooper trăieşte acest iad cu o veridicitate care-ţi dă fiori.

Intrarea în scenă a iubirii în persoana lui Ally (o Lady Gaga minunat de naturală, o imagine total opusă excentricităţilor din cariera ei de cântăreaţă) pare să fie o salvare. Dar când drumul ei în muzică devine unul personal, deviat şi de cerinţele industriei respective (pe care, din nou, cineva ca Lady Gaga le cunoaşte în profunzime), Jackson se simte trădat şi alunecă în adâncimi şi mai mari ale suferinţei, din care dragostea sinceră a celei ce i-a devenit soţie nu va mai reuşi să-l scoată, mai ales când starul decăzut realizează că prin simpla sa prezenţă îi pune o frână îngrozitoare iubitei în drumul ei spre consacrare. Aşa că se dă deoparte, cu un ultim gest suprem de renunţare la sine.

Sunt în oameni adâncimi ale suferinţei unde nici cea mai mare iubire nu poate aduce alinare. Iar jocul lui Bradley Cooper, surprinzător de vulnerabil şi expresiv, trăind din priviri şi tonuri vocale sfâşietoare, oferă o profunzime în plus unui scenariu-clişeu. Unde mai punem că, atunci când vine vorba de cântat, actorul ţine piept cu brio unei partenere inevitabil mult mai pricepute. Şi dacă tot vorbim de un remake ne paşte un gând: cât de bun ar fi oare Cooper în rolul lui Iisus din “Ultima ispită“, după Kazantzakis?

S-a reinventat o stea

Dacă există o maestră a reinventării de sine în aceşti ani 2000, Lady Gaga e aceea. Iar în acest film se dezbracă, uneori chiar la propriu (dar în cadre foarte fine), de orice mască. Paradoxurile vieţii de artist, cu conflictul inerent între familie şi carieră, cu nebunia ratingului şi premiilor, ea îl cunoaşte foarte bine şi îl livrează nefiltrat în acest film. Are momente de o sensibilitate pe care nicicum nu i-am fi bănuit-o, mai ales în prima jumătate de oră. Cântă dumnezeieşte, te face să vrei să-i asculţi din nou muzica (fără clipurile video eventual). Îşi transformă trăsăturile mai puţin armonioase în calităţi irezistibile. E ea însăşi şi totuşi nu: actoria ei de bună calitate, îndrumată de partenerul-regizor, o toarnă încet-încet în personaj. Dacă ar dori, ar putea avea un viitor strălucit în film.

Un rol mic, dar esenţial, face Sam Elliott întruchipându-l pe fratele (mult) mai mare al lui Maine, toate apariţiile lui punctând momente de turnură în poveste. Un impresar de şcoală nouă, alunecos şi dur, ne arată Rafi Gavron. Filmul trăieşte şi prin arta operatorului Matthew Libatique. Desigur şi prin cântecele memorabile, strâns ţesute în scenariu, pe care, în mod inexplicabil, cei care au adus filmul în România nu au găsit de cuviinţă să le traducă.

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.