Asculta acest articolPreședintele și premierul se vor prezenta de acum înainte împreună la evenimentele din București și din țară. Vor răspunde, din câte se înțelege, și la invitațiile lansate de PNL și USR pe care aceste partide le vor organiza până la începerea campaniei electorale. Nu se știe dacă vor participa la lupta electorală și în perioada celor 30 de zile de campanie. PSD a avertizat că va cere suspendarea președintelui dacă se implică în jocul politic.
De fapt, toate partidele profită de cele două săptămâni în care legea nu interzice în mod explicit că partidele își pot prezenta candidații. Au apărut deja postere mari, slogane, clipuri prin care pe ultima sută de metri candidații încearcă să se facă mai bine cunoscuți. Pentru că sunt foarte multe nume noi, o mare parte dintre cei ce se află pe locuri eligibile sunt total necunoscuți. Se știe că oamenii nu aleg decât persoane pe care le cunosc, indiferent din ce partid provin. Notorietatea, o condiție obligatorie, nu se transformă total în voturi, dar le aduce.
Toate partidele au înțeles în linii mari că trebuie să aducă oameni noi în prim plan. A rămas la fiecare partid un grup restrâns de “grei” care se înconjoară de tineri, de figuri noi. PNL intră în bătălie fără nume grele. Vasile Blaga, pentru prima oară în ultimii 20 de ani, nu mai este șef de campanie. PSD, la fel ca PNL, a rămas fără baroni. Pe unii i-a luat DNA, alții au fost maziliți de noii lideri. Partidele sunt ceva mai curate. Cu toate acestea, Klaus Iohannis înțelege că promovarea unei platforme anti-corupție este în avantajul PNL. A funcționat la Traian Băsescu. Poate va funcționa și la Klaus Iohannis, însă tema s-a devalorizat și este din ce în ce mai compromisă. Nu va aduce voturi, așa cum nu le-a adus nici în 2012 celor de la PDL. Indiferent de ce spune și ce face, este important ca președintele să apară alături de PNL. La fel și premierul.
Partidele din tabăra PSD, ALDE, PMP își construiesc o platformă anti-Iohannis mai degrabă decât anti-PNL. Ținta lor este și guvernul tehnocrat. Apariția unui partid cu program național, naționalist, le obligă să adopte o tematică mai “patriotică”. România este mai des invocată decât altădată.
Apare un curent anti-străini destul de popular. Sunt vizate multinaționalele. Traian Băsescu, invocând informațiile pe care le-a acumulat ca președinte, avertizează că forțe oculte au drept scop final distrugerea elitei politice și economice românești.
Niciodată într-o campanie electorală nu au fost puse pe masă atâtea subiecte fierbinți legate de soarta României. Lupta pe acest front promite să fie dură, fără să se țină seama de ieșirile UDMR. Se bat pe subiectul “trădării” marile partide și politicienii de primă mărime. Noii primiți, tinerii aflați pe locuri eligibile, cam rămân în afara subiectului. Tehnocrații care au părăsit guvernul pentru a se înscrie în USR, cei întorși în țară, deși pregătiți într-o anumită profesie, lipsiți de experiență politică, rămân cai de bătaie în fața celor unși cu toate alifiile, îmbătrâniți în rele.
În urmă cu câteva săptămâni președintele a format o comisie care să se ocupe cu “proiectul de țară“. Premierul și-a lansat platforma România 100. PSD contraatacă prin slogane în care primează credința în România. Toate acestea vor sfârși printr-o tăvăleală generală. Vor câștiga cei ce vor striga și vor înjura mai tare. Faptul că “România” a devenit subiect de campanie înseamnă un pas înainte. Depinde cum va fi abordat de fiecare partid, existând riscul căderii într-o bălăcăreală fără sens.
