România şi modelul german

Asculta acest articol

Din cauza avionului de lux cu care a călătorit în Japonia, şi vizitele preşedintelui Iohannis programate pentru trei ţări din America Latină, respectiv Brazilia, Chile şi Argentina, sunt privite cu neîncredere.Preşedintele Iohannis, notează mass media, a prins gust pentru ţări exotice.
Pe de altă parte, după orice vizită la cel mai înalt nivel, dincolo de declaraţiile diplomatice de complezenţă, se aşteaptă un raport. Ce contracte economice se vor derula cu ţara respectivă în avantajul României?
Măcar să se amortizeze cheltuielile de transport, circa o jumătate de milion cu ocazia vizitei în Japonia.
Dincolo de speculaţiile de ordin politic, se ştie că în cazul unor contracte comerciale întotdeauna are de câştigat ţara mai dezvoltată. Să nu ne aşteptăm ca după o vizită la nivel înalt în SUA să iasă în avantaj firmele româneşti. Sau să dăm exemple de mai aproape. Este de neimaginat ca într-o afacere cu Austria să iasă în avantaj România. Sau cu orice altă ţară dezvoltată din UE. Câştigăm şi noi ceva, mai mult decât nimic.
Aşadar, în urma acestei vizite în America Latină, din punct de vedere economic s-ar putea să avem mai mult de câştigat decât în urma vizitei în Japonia. Pentru imaginea instituţiei prezidenţiale recomandabil ar fi să se facă publice contractele antamate datorită preşedintelui.
Preşedintele Klaus Iohannis va lipsi din ţară din 18 apilie până în 26 aprilie. În această perioadă vor avea loc ample discuţii pe câteva teme majore. În primul rând, pe urmele Poloniei, Ungariei, Slovaciei şi Bulgariei, trebuie să se ia o măsură serioasă legată de importurile de cereale din Ucraina.
:i de data aceasta România a fost cu un pas în spate. În ciuda protestelor, guvernul nu a anunţat că a luat vreo măsură. Practic, nu i-a băgat în seamă pe fermieri.
Cel care plăteşte este ministrul agriculturii, Petre Daea împotriva căruia s-a înaintat o moţiune simplă. Moţiunea este simplă, însă problema agriculturii noastre este complexă.
USR şi Forţa Dreptei, semnatarele moţiunii, arată că agricultura trebuie să devină “punctul forte al României”.
Este un lucru ştiut încă din 1990 când primul ministru Petre Roman a pus un pariu pe agricultură şi l-a pierdut. Aşa cum pariul pe agricultură a fost pierdut şi la negocierile de aderare la UE.
Pariul pe agricultură l-au pierdut toate guvernele, de la Nicolae Văcăroiu la Nicolae Ciucă. :i s-ar putea să-l piardă şi viitorul guvern Marcel Ciolacu. Interesant, şi paradoxal, este că niciodată PSD nu a pariat pe agricultură, deşi ai zice că lui baza electorală este în mediul rural.
Nu este, însă, vorba despre ţăranii de altădată care brăzdau pământul cu plugul tras de cai sau de boi, ci de agricultura care, pentru fermieri, este o afacere. Sau ar trebui să fie, dacă ar fi trataţi măcar la nivelul celor care au, să zicem, pensii speciale.
Să ne imaginăm ce ar fi agricultura dacă fermierii, şi după exemplul lor, şi muncitorii, s-ar pensiona anticipat, la 45-50 de ani. :i din această comparaţie se vede cât se strâmb organizat este statul român.
Principala îndatorire a unui şef de stat este să-şi construiască un stat adecvat nevoilor, cu proiecţie spre viitor. Statul este cuibul în care stă şeful de stat. Când a fost ales preşedinte un neamţ, poporul a fost încrezător că România va urma modelul Germaniei. Nu a fost să fie. Klaus Iohannis este la fel de român ca predecesorii săi, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu.
Când vorbim despre un stat strâmb construit vorbim despre Constituţie. Ţara este după chipul şi asemănarea Constituţiei. Dacă ceva nu este în regulă poate fi schimbată. Cu votul a două treimi a parlamentarilor. Coaliţia PNL-PSD-UDMR are ponderea necesară pentru modificare.
De ce nu o fac? Pentru că politicienii preferă legile ambigue, o legislaţie interpretabilă pentru a o putea folosi în favoarea lor. Poate că preşedintele Iohannis va învăţa ceva din istoria dură a ţărilor din America Latină şi, până la sfârşitul mandatului, având o majoritate parlamentară covârşitoare, va face ce trebuie făcut pentru ca România să semene, măcar de departe, cu Germania.
În niciun caz cu vreo ţară din America Latină.