Asculta acest articolÎn premieră s-a văzut faţa Diasporei. “Românii din străinătate” sau, în altă variantă, “românii care lucrează în străinătate” au participat la protestele din Bucureşti. Cifra nu s-a ridicat la un milion de persoane, dar nu numărul în sine este important, ci faptul că mitingul a avut loc şi, în cea mai mare parte, şi-a atins scopul. Puterea a fost avertizată că România nu este a PSD-ului, precum nu este nici a Opoziţiei sau a protestatarilor. România este a tuturor, a celor care s-au născut în ea, au rămas acasă sau au plecat în lumea largă.
S-a putut observa vreo diferenţă între românii din ţară şi cei veniţi din străinătate? Nicio diferenţă. Pentru că nu sunt unii albi şi alţii negri. Nu s-a putut observa nicio diferenţă între cei aflaţi în Piaţa Victoriei pentru a cere demisia guvernului şi cei care, infiltraţi sau doar curioşi, au fost şi ei prezenţi în stradă.
Odată lămurită această problemă, a diferenţei fizice dintre oameni, să vedem ce îi despart, totuşi, pe români. De ce unii cred că dreptatea este de partea lor şi nu de partea altora? De ce o parte dintre cetăţeni cred în măsurile luate de guvernul PSD-ALDE şi de ce alţii îi consideră hoţi, corupţi, nepricepuţi, incompetenţi şi tot ce poate fi mai rău?
Sunt oferte şi contraoferte.
PSD spune: am majorat salarii, am dat o lege a pensiilor şi le vom majora, am desfiinţat binomul, am repus SRI şi DNA în matca constituţională.
Protestatarii, în acord cu Opoziţia spune: sunteţi hoţi şi corupţi, majorările de salarii sunt nule fiind însoţite de inflaţie, de creşterile de preţuri. Vreţi să vă subordonaţi justiţia, faceţi legi ca să-l scăpaţi pe Liviu Dragnea de închisoare. Este un dialog al surzilor. Puterea, înţelegând aici guvernul, majoritatea parlamentară, dar şi PSD şi ALDE, nu preiau nimic din doleanţele străzii. Mai mult, consideră că protestele sunt organizate de forţe oculte, că oamenii din piaţă sunt manipulaţi, că nu fac altceva decât să execute nişte ordine.
PSD a preferat în ziua protestelor să vorbească despre legea pensiilor. Tonul l-a dat chiar Liviu Dragnea, ceea ce i-a făcut pe opozanţi să-l compare cu Nicolae Ceauşescu care promitea creşterea pensiilor în chiar ziua declanşării revoluţiei, în decembrie 1989. Nelalocul ei a fost şi Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii înţelegând că le dă o replică dură protestatarilor vorbind ore în şir despre legea pensiilor.
Indiferent de modul în care s-a desfăşurat mitingul, indiferent de numărul prostatarilor, evenimentul nu va rămâne fără consecinţeîn plan politic. Coaliţia de guvernare va rămâne în continuare sub presiune. Partidelor de opoziţie au primit o gură de oxigen, rămând să-şi împartă, chiar să se bată, pentru un electorat predispus să voteze în orice condiţii contra PSD.
Cu o prezenţă destul de redusă, în raport cu milionul vehiculat, mitingul de ieri adaugă la fostele manifestaţii de protest o nouă dimensiune. Înainte de toate s-a dorit să se demonstreze că românii din străinătate sunt anti-PSD. Acest lucru s-a demonstrat, chiar dacă grosul protestatarilor a fost din ţară. Nu acest lucru a contat. Important este că există un segment important al populaţiei care se opune puterii, chiar dacă numai prin slogane, nu printr-un program.
Dincolo de orice, marele câştigător al manifestaţiei de ieri, de mai mare sau mai mică amploare, rămâne Klaus Iohannis. Încă nu i-a spulberat nimeni aura de preferat al Diasporei. Chiar dacă nu a fost prezent în piaţă, s-a simţit că el rămâne preferatul străzii pentru prezidenţiale.
