Image 1
Image 2

Rezistența la opiniile critice sau incompetența și corupția merg mână-n mână

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Printre calitățile pe care trebuie să le aibă un lider, fie că se află în prima poziție, fie că este doar în linia a doua de decizie, este rezistența la opiniile critice la adresa lui. Dacă îl ceartă șeful trebuie să lase capul în jos și să spună “am înțeles șefu’, îmi pare rău!” și să facă în continuare la fel.

Dacă se află în vârful piramidei puterii, evident nu trebuie să admită opinii critice la adresa lui de la subalterni, dar trebuie să suporte cu stoicism opiniile critice venite din partea mass media, a opiniei publice.

Rezistența politicienilor la opiniile critice se calculează ca în cazul rezistenței metalelor. După formule consacrate. Cazul Liviu Dragnea este unul exemplar. Liderul PSD a rezistat tuturor atacurilor, nu a cedat decât în fața cătușelor. Un rezistent de marcă a fost președintele Traian Băsescu. Peste șapte milioane de voturi nu l-au determinat să renunțe la funcție. Cum se știe, obrazul gros și gura mare fac din orice muritor de rând un lider.
Dovadă de slabă rezistență a dat Victor Ponta. La prima tornadă politică a cedat. Un incendiu izbucnit într-un club de noapte i-a retezat cariera politică. Încearcă să revină, dar este greu de crezut că se va mai urca vreodată pe podium, în postura de miss România.

Un exemplu de tărie, de rezistență la stres, la opiniile critice, este actualul președinte. Klaus Iohannis își vede de drum, indiferent la tot ce se spune despre el. Viorica Dăncilă, deși face pe ultra-sensibila, își întărește mușchii și promite să reziste la atacuri la fel de bine ca un bărbat. Mai efeminizat, Dacian Cioloș, după o ascensiune fulminantă, cedează în fața unui contracandidat-partener. A renunțat să lupte pentru a fi desemnat candidat la prezidențiale din partea unei alianțe care a făcut furori la euroalegerile din 26 mai.

Dan Barna se arată mai determinat să ajungă președintele României decât cel ce era pe prima poziție la preferințe în toate sondajele.

Nu doar la vârf, din pozițiile-cheie în stat, în guvern, în partidele politice, se măsoară rezistența la critici, la opiniile defavorabile. La nivel local, primarii sunt cei cei ocupă pozițiile centrale, cele mai vizibile din întreaga panoplie a autorităților locale. În jurul primarului se concentrează toată activitatea dintr-o comună, oraș, municipiu. Funcția de primar general al Capitalei este atât de vizibilă încât l-a propulsat pe deținătorul ei în funcția supremă în stat. Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, ocupă una din pozițiile fruntașe în sondaje.

Dacă era ceva mai abilă, ar fi fost desemnată candidat prezidențial PSD.

Klaus Iohannis a fost desemnat prezidențiabil de către PNL datorită notorietății câștigate din poziția de primar al unui municipiu.

S-ar putea spune că în ranița sau diplomatul fiecărui primar se află sceptrul de președinte. Cu condiția ca în raniță sau în diplomat să nu se afle doar banii luați ca șpagă.

Când vorbim despre rezistența oamenilor de decizie la opiniile critice, vorbim implicit de forța opiniei publice.

Câtă forță mai are opinia publică sau dacă mai are forță, rămâne un subiect care trebuie dezbătut. Forța opiniei publice s-a făcut simțită în cazul evenimentelor de la Caracal. Dar fără aportul mass media nici măcar nu se vedea că există opinie publică. USR-PLUS a crescut pe valul provocat de mass media, la care opinia publică a aderat pas cu pas.

Se pune întrebarea dacă protestele de stradă reprezintă opinia publică. Liviu Dragnea și PSD au pus această problemă. Alegerile din mai au demonstrat că protestele de stradă sunt o formă de manifestare a opiniei publice, care dă rezultate electorale.

În concluzie, este benefic pentru un politician, care apelează la public pentru a fi ales sau reconfirmat într-o funcție, să fie sensibil la opiniile publice sau să le ignore? Practica arată că, din păcate, se câștigă când ai obrazul gros și gura mare. Vestea bună este că nu întotdeauna. Cred cu tărie că tragediile de la Caracal, că suferințele acelor fete nevinovate care au suferit ca domnul Cristos pe cruce, vor schimba fața României în bine. Dar nu fără eliminarea celor cu obrajii groși și gurile mari, duhnind deopotrivă a corupție și incompetență.

De altfel, incompetența și corupția merg mână-n mână.

Sigla Informatia Zilei

Compasiune şi revoltă

Asculta acest articol Tragicul accident de la Complexul Energetic Oltenia în care şi-au pierdut viaţa trei muncitori ne readuce aminte