Asculta acest articolIon Iliescu, cea mai ilustră figură revoluţionară emanată de evenimentele din decembrie 1989, va fi trimis în judecată. Acuzaţia este gravă: crimă împotriva umanităţii. Cam de acelaşi lucru au fost acuzaţi şi Nicolae şi Elena Ceauşescu. Istoria se răzbună. Revoluţiile lovesc năpraznic. Mai mult, se zice că revoluţiile îşi devorează fiii. Desigur, Ceauşescu a fost un fiu al revoluţiei comuniste, de după 1944.
După o jumătate de secol, Ion Iliescu a pretins că face şi el revoluţie. A ezitat să spună că este vorba despre una anticomunistă. Niciodată nu a negat în totalitate comunismul. I-a rămas o undă de admiraţie pentru orânduirea socialistă. Chiar în toiul revoltei populare, în primul său discurs, a menţionat că oameni ca Nicolae şi Elena Ceauşescu “au întinat numele socialismului”.
Odiosul dictator şi sinistra lui soţie au fost demonizaţi, pe ascuns încă din timpul vieţii, pe faţă doar după ce au fost alungaţi. La rândul său, Ion Iliescu a avut parte de un tratament extrem de dur încă din primele săptămâni de la instalarea noii puteri. Nu a fost singurul fost comunist criticat dur. A făcut tandem cu Petre Roman. Uns prim ministru în 27 decembrie 1989, el este de asemenea urmărit penal în acelaşi dosar al Revoluţiei.
Un alt nume azi nesemnificativ, Gelu Voican Voiculescu este la rându-i inclus în lotul care va fi judecat.
Întrebarea este dacă este corect să fie judecate după aproape 30 de ani nişte persoane care au jucat un rol esenţial în transferul de putere de la regimul comunist la ceea ce se pretindea că este democraţie.
România a fost singura ţară din blocul comunist în care căderea regimului s-a soldat cu morţi. Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Germania, Bulgaria au avut parte de “revoluţii de catifea”. La noi au murit peste o mie de oameni. Întrebarea “21-22/Cine-a tras în noi?” a făcut istorie. Dar răspunsul a întârziat să vină. Acum se ştie, mai precis se spune, că a tras Armata, Securitatea, Ministerul de Interne şi, incidental, Gărzile civile. Cine a dat ordinul rămâne un mister.
Trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu acreditează ideea că ordinele au pornit de la el, de la echipa lui. S-a vorbit despre o lovitură de stat şi ca să pară că este revoluţie s-ar fi recurs la un scenariu lăsat cu peste o mie de morţi.
Este posibil să fi fost lovitură de stat, dar împotriva cui s-a îndreptat ea după ce a fugit Ceauşescu?
La prima vedere Ion Iliescu ascunde multe secrete. Petre Roman, părtaş la împărţirea funcţiilor în noul stat, de asemenea ştie multe lucruri. Generalul Atanasie Stănculescu, condamnat la ani grei de închisoare, a promis că lasă documente senzaţionale. Unii l-au considerat erou, pentru că a oprit armata să tragă în plin. Justiţia l-a găsit vinovat şi l-a condamnat.
Secretele, dezvăluirile, discuţiile interminabile pe marginea evenimentelor sau revoluţiei din decembrie nu au reuşit să dezlege iţele încurcate ale istoriei ultimilor 30 de ani. O eventuală condamnare a lui Ion Iliescu ar rezolva misterul? Nici pe departe. Istoria este plină de umbre şi lumini care se întrepătrund. Condamnarea unui om la aproape 90 de ani, ales de trei ori preşedinte, ar pune România într-o postură neplăcută. Sigur, toată lumea vrea să afle adevărul, dar imediat vine altă întrebare: la ce ne-ar folosi?
