Asculta acest articolDeparte de a se fi clarificat în totalitate cauzele, criza politică se apropie, totuşi, de final. După o perioadă de tăcere, rând pe rând, liderii politici s-au pronunţat pe marginea scandalului dezvăluirilor lui Sebastian Ghiţă. Încet, încet, toată lumea cade de acord că SRI, prin generalul Coldea, şi-a depăşit atribuţiile. Train Băsescu este mai tranşant, spunând că “pe Coldea şi pe Codruţa Coldea i-a înnebunit puterea”. Soluţia propusă de liderul PSD este modificarea unor legi în parlament.
Cum poziţia lui Călin Popescu Tăriceanu se cunoaşte de mai multă vreme nu există niciun impediment pentru adoptarea unor măsuri legislative care vor conduce la depăşirea crizei. Celor două partide i se adăugă UDMR, care a semnat un protocol de coloborare parlamentară, astfel că majoritatea este asigurată cu asupra de măsură.
Clasa politică îşi ia revanşa asupra instituţiilor care au dominat scena politică în ultimii ani. Consecinţele se vor vedea însă mai târziu. S-ar putea să crească nivelul corupţiei. S-ar putea ajunge la noi forme de abuz. În orice caz, ceea ce se promite în primul rând este terminarea “spectacolului cătuşelor”. Ce va urma este altă socoteală.
Ceva mai multă discreţie în derularea anchetelor va fi compensată de setea de senzaţional a presei. De fapt, ceea ce se observă acum este schimbarea sensului. Nu clasa politică este demonizată, ci exact instituţiile care pretindeau că luptă împotriva corupţiei ce cuprinsese clasa politică. Pentru moment s-a schimbat direcţia de atac. Destul de timid la început, s-au descătuşat efuziunile critice la adresa unor instituţii şi persoane considerate tabu până la dezvăluirile lui Sebastian Ghiţă.
Dar aşa cum s-a greşit înainte, s-ar putea să perseverăm în greşeală, în sens invers. Până la modificările legislative promise situaţia rămâne învăluită în ceaţă.
Din instinct, toate sistemele se apără. Nici măcar un câmp de urzici, de brusturi, ca să nu vorbim despre iarba fiarelor, nu poate fi stârpit cât ai clipi. Dacă se admite că, într-adevăr Binomul a existat, este de aşteptat să opună rezistenţă. Un ajutor neaşteptat poate primi din partea preşedintelui.
Dat fiind statutul preşedintelui, în situaţiile în care acesta nu are un guvern al său, caută să-şi compenseze lipsa de putere prin apropierea de instituţiile de forţă. Traian Băsescu şi-a asociat la putere SRI şi DNA. În cei zece ani de mandat abia vreo trei ani a avut un guvern sută la sută al său, cu o majoritatea parlamentară confortabilă.
În mod instinctiv, şi-a luat aliaţi din zona instituţiilor care sunt puse acum sub semnul întrebării. Ion Iliescu în primele lui mandate, de asemenea, a apelat la sprijinul SRI. Emil Constantinescu, fără un partid puternic în spate, s-a declarat învins de serviciile secrete. Klaus Iohannis se află într-o situaţie asemănătoare. PNL şi USR sunt prea slabe pentru a-i putea asigura preşedintelui o majoritate parlamentară care să genereze un nou guvern. Prin urmare, preşedintele este obligat să parieze în continuare pe SRI şi DNA.
Cum reacţionează partidele majoritare? Prin mutarea deciziei în parlament. În 2012 situaţia era similară, însă atunci oamenii lui Băsescu au reuşit să creeze un curent puternic chiar la nivel european, anunţând că “statul de drept este în pericol”.
USL nu a îndrăznit să se atingă de SRI şi DNA, ca să nu mai vorbim de Curtea Constituţională, apelând la soluţia suspendării. Au pierdut bătălia cu Traian Băsescu. De data aceasta, noua putere încearcă să-l izoleze pe preşedinte, tăindu-i legăturile spre instituţiile de forţă. Ce va ieşi din acest război, nu se ştie.
