Asculta acest articolNumărul mare de semnături obligatorii a scos din cursa prezidențială atât amatorii, cât și câteva figuri politice relativ cunoscute.
Printre cei care nu au reușit să adune semnăturile necesare se numără și Liviu Pleșoianu. Fost membru PSD, el s-a remarcat prin atitudinea de frondă față de conducerea partidului. A candidat la funcția de președinte al PSD obținând un număr semnificativ de voturi. Așadar, în rândul partidului avea o oarecare notorietate și credibilitate. Care, iată, la adunarea de semnături nu i-a folosit la nimic.
O altă figură politică pe care au încercat să o scoată din cursă înainte de a începe marea confruntare este Viorel Cataramă. Vechi membru PNL, el s-a făcut remarcat prin atitudini critice față de toate conducerile PNL, încă din anii ’90. Este un om bogat și are pretenția de a fi considerat un om de dreapta. Într-adevăr, are idei de dreapta, uneori foarte de dreapta. Este cunoscut ca un critic al politicilor de stânga, luând atitudine față de măsurile populiste ale guvernului PSD. A lansat teza “aristocrației bugetare”, dar are o atitudine la fel de critică și la adresa PNL, a președintelui Iohannis.
Cei care și-au anunțat candidatura au avut parte de o mică și trecătoare glorie. Cu excepția lui Cataramă, respins de Biroul Electoral Central, ceilalți pretendenți au fost respinși de public. Dacă ar fi fost candidați propuși de un partid alta ar fi fost situația.
Pentru a aduna peste 200.000 de semnături îți trebuie o logistică serioasă. Nu același lucru este necesar la alegerile de primari. Numărul de semnături necesare este relativ mic, în funcție de mărimea localității. La nivel local o persoană relativ cunoscută, cu o poziție în comunitate, poate aduna semnăturile necesare. În schimb nu are nicio șansă să câștige. Și aici partidele mari au prima șansă, mai ales când alegerea se face dintr-un singur tur.
Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat la alegerile prezidențiale dacă legea era aceeași. Cu alegeri dintr-un singur tur ar fi câștigat Adrian Năstase în fața lui Traian Băsescu, dar și Mircea Geoană în fața lui Băsescu. La alegerile din 2014 Victor Ponta a obținut 40,44% din voturi, iar Klaus Iohannis 30,37%.
Cu alegeri într-un tur ca la primari, Victor Ponta ar fi acum un președinte care se pregătește pentru obținerea celui de-al doilea mandat.
Inegalitatea de șanse este dată și de apartenența la un partid, dar și de legi contradictorii. Drept consecință niciodată nu va fi ales cel mai bun dintre cei mai buni.
La alegerile parlamentare situația nu este diferită. Parlamentarii sunt aleși pe liste de partid, dar odată intrați în parlament se pot plimba de la un partid la altul. Astfel majoritățile sunt fluide, provoacă instabilitate politică, dar și crize prelungite. Chiar în această perioadă sunt mari mișcări de trupe în parlament care pun sub semnul provizoratului guvernul care este chemat să organizeze alegerile prezidențiale.
Vorbim aici de o legislație prost întocmită de care se poate profita numai în sens negativ. Cui folosește o lege care le permite parlamentarilor să migreze de la un partid la altul deși au fost aleși pe liste de partid? De ce primarii își pierd funcția dacă își dau demisia din partidul pe lista căruia au fost aleși? De ce președintele țării este ales din două tururi, iar un primar dintr-un tur?
Pot fi dezbătute aceste probleme într-o campanie electorală pentru alegerea președintelui? Pot, dar nu de partidele direct interesate în perpetuarea actualei harababuri din legislație. Poate că cei respinși ar fi avut curajul să expună în mod tranșant aceste anomalii din legislație care numai democratice nu pot fi considerate.
