Asculta acest articolDisputele iscate de lista invitaţilor la recepţia organizată cu ocazia Zilei Naţionale au o cauză mult mai profundă şi depăşesc limitele unei competiţii electorale. Avem de-a face cu o disoluţie a autorităţii de stat tot mai accentuată şi extinsă. Faptul că preşedintele invită la Ziua Naţională pe cine vrea, ca şi cum ar fi vorba despre propria lui zi onomastică, nu despre Ziua Naţională, este doar vârful aisbergului.
Lipsa de proceduri, nerespectarea unor protocoale începe să coste scump. Din lecţia incendiului de la Colectiv nu s-a învăţat nimic altceva decât că un guvern poate cădea dacă lipsesc nişte avize. Dar când, în mod metaforic, ia foc o întreagă ţară, ce măsuri ar trebui luate? Nu se ştie. Pentru că cei responsabili nu se pot aduna la un loc nici măcar de Ziua Naţională.
Preşedintele Klaus Iohannis nu a dat un semnal prost tăindu-i de pe lista invitaţilor la Cotroceni pe oamenii opoziţiei. Gestul său este emblematic pentru tot ce se întâmplă în ţară. Nimeni nu respectă pe nimeni dacă are altă culoare, altă religie, altă etnie. Dacă este în altă tabără trebuie distrus, cu orice preţ. Din păcate, nu este vorba doar de campania electorală. Se va merge în aceeaşi direcţie şi după alegeri, indiferent de cine va câştiga. Indiferent de cine va veni la guvernare, armonia socială este compromisă pentru multă vreme.
Încep să se vadă roadele războiului dintre puterile statului. Competiţia pentru imagine şi influenţă a distrus echilibrul dintre instituţii, iar separaţia puterilor în stat nemaifiind respectată, fiecare se crede indrituit să facă ce vrea.
Nu sunt proceduri nici măcar pentru sărbătorirea Zilei Naţionale. Totul începe de aici. Democraţia prost înţeleasă dă naştere mişcărilor anarhice. Şi nu sunt puţine. Nu este vorba despre a arbora sau nu un steag tricolor, despre un program festiv. Este vorba despre respect, despre respectul reciproc. Klaus Iohannis este primul care a încălcat regula jocului. Dacă el îşi permite, îşi vor permite, urmându-i exemplul, zeci şi sute de primari, directori, şefi de instituţii să facă ce îi taie capul.
Dacă toul s-ar reduce la 1 Decembrie, mai treacă-meargă. Disoluţia unei autorităţi, centrale sau locale, este un proces complex, dar care poate fi stopat sau încetinit. Dar tare ne temem că nu se doreşte acest lucru. Fără să fii adeptul unei conspiraţii universale sau regionale, nu se pot oferi explicaţii logice pentru nişte gesturi de un extremism ieşit din comun. La Satu Mare, de pildă, s-a anunţat decesul unui cetăţean aflat în moarte cerebrală, la spital. Plăteşte cineva această gafă? La fel se întâmplă şi în viaţa politică şi socială. Cu deosebirea că nu se ştie cine este în moarte cerebrală, cine face anunţul, cine răspunde.
Starea de nemulţumire, deja mai generalizată decât corupţia, se va manifesta la alegerile din 11 decembrie. Este foarte posibil ca în 1 Decembrie să se dea tonul. Sunt întrunite toate condiţiile: dispute la vârf, tensiuni în teritoriu, toleranţă excesivă faţă de încălcările legii. Nu lipseşte decât o invazie. Sau o revoltă spontană. Până la urmă organismul social se apără. Nu întotdeauna prin metode oneste. Şi nu întotdeauna înlăturarea unui rău nu atrage după sine un rău şi mai mare.
Este mult spus, dar pentru preşedintele care a lansat sloganul “România lucrului bine făcut” organizarea unei Zile Naţionale ar trebui să fie floare la ureche. Există însă riscul ca 1 Decembrie 2016 să fie la fel ca 1 Decembrie 1990. Suntem blestemaţi să repetăm greşelile trecutului? Ar putea fi 1 Decembrie 2016 o repetiţie generală pentru cearta ce va urma în anii următori? Sunt multe elemente care conduc spre această concluzie.
