Asculta acest articolPrinși cu totul în campania anti-Covid-19, politicienii par să fi uitat de alegeri. Cu sau fără pandemie, alegerile sunt obligatorii.
În urmă cu o lună, pe 6 aprilie, guvernul a dat o ordonanță de urgență prin care prelungea mandatele aleșilor locali cu șase luni. Acest lucru înseamnă că alegerile pot fi organizate în acest răstimp, în funcție de evoluția pandemiei, dar nu mai târziu de 31 decembrie.
Este avansată ca dată a alegerilor locale sfârșitul lunii septembrie, urmând ca parlamentarele să aibă loc la sfârșitul lunii noiembrie sau în decembrie.
Desigur, este important să se știe din timp când vor avea loc alegerile, dar ordonanța de la începutul lunii aprilie aduce elemente noi care pot influența rezultatele alegerilor.
În primul rând se poate observa că s-a lărgit accesul candidaților și partidelor la alegeri. Mai puține semnături, mai puțini bani în conturile formațiunilor care pot depune liste electorale.
Cu cât mai multe partide și candidați, cu atât mai democratice sunt alegerile.
Pentru candidații independenți și partidele mici era o problemă adunarea semnăturilor.
Acum nu este necesară decât o singură listă de semnături valabilă atât pentru candidatul de primar și președinte de consiliu județean, cât și pentru lista de consilieri.
S-a redus și numărul de semnături. Un partid sau o alianță trebuie să depună la Biroul Electoral Central o listă cu 25.000 de semnături, iar pentru un județ sunt de ajuns doar 500 de semnături. Pentru București numărul urcă la 1.000 de semnături.
Mai mult decât atât, organizațiile minorităților naționale pot participa la alegeri și fără semnături, în locul lor fiind de ajuns să facă dovada că au un cont bancar pentru campania electorală cu o sumă echivalentă cu 50 de salarii minime pe economie. Candidaților independenți la funcția de primari sau președinți de consiliu județean li se pretinde să facă dovada că au în cont bancar cu 3% din suma necesară pentru susținerea campaniei electorale pentru funcția respectivă.
O democrație mai largă decât asta nu se poate imagina.
Cu toată sărăcia adusă de coronavirus, în aceste condiții pot candida pentru funcția de primar câteva sute de mii de pretendenți. Practic, s-au eliminat toate piedicile de ordin financiar, precum și efortul de a aduna semnături de susținere.
Nu s-ar putea spune că sunt modificări cu totul noi. Ceva asemănător a fost la alegerile din 1990. Au participat la primele alegeri libere din mai 1990 partide cu 21 de membri.
Consecințele? Divizarea partidelor mari, fărâmițarea formațiunilor politice serioase.
Partidele istorice s-au rupt în zeci de bucățele. Singurul rămas intact a fost FSN, transformat pe urmă în PDSR.
Pornind de la experiența anilor 1990 putem aprecia că în linii mari fenomenul se va repeta în anul 2020. Nu este necesar să se mai facă nicio selecție. Având în vedere că primarii și președinții de consilii județene vor fi aleși dintr-un singur tur va scădea semnificativ procentul cu care vor fi aleși viitorii primari și președinți de consilii. Nimic nu-i poate împiedica pe cetățenii dornici să se afle în treabă să-și depună candidaturile, fie și la mișto.
Lărgirea bazei democratice înseamnă divizare. Pe de altă parte, inflația de candidați nu conduce la consolidarea partidelor politice care au demonstrat de-a lungul timpului că pot realiza proiecte și sunt capabile să le pună în practică având în rândul lor oameni bine pregătiți, profesioniști din toate domeniile.
Dar se mai ivește o problemă: în acest moment pe piață există șapte jucători politici – PSD, PNL, USR, Pro România, ALDE, PMP, UDMR. Nici acestea, șapte la număr, nu sunt în stare să se înțeleagă, nici la nivel național, nici local.
În realitate, relaxarea condițiilor de participare la alegerile locale va avea drept consecință o și mai mare fărâmițare a formațiunilor politice.
