Asculta acest articolOamenii nu mai pot fi ținuți în case. Pofta de mișcare, nevoia de a merge la restaurante, de a pleca în concedii, a răbufnit.
Datorită numărului mare de infectări, 1 iulie nu poate fi respetat ca termen stabilit pentru următoarea etapă de relaxare.
Îmbulzeala de la mare, imposiblitatea respectării distanțării fizice, ignorarea purtării măștii în locurile aglomerate, au determinat guvernul să amâne măsurile de relaxare. Infectarea comunitară ar aduce România în situația Italiei. Sistemul sanitar românesc nu face față unui număr uriaș de îmbolnăviri.
Guvernul Orban, în fața evidenței, nu a avut de ales. Prin urmare a renunțat la măsuri care i-ar fi putut aduce câteva procente în plus de popularitate.
Pe de altă parte, prind teren opiniile celor care nu cred în existența virusului. Totul este o mare minciună, spun oamenii de la sate. Amatorii de soare și scăldat la mare, tineri și în vârstă, de asemenea nu cred în periculozitatea coronavirusului. Pandemia a întors lumea pe dos, dar iată că oamenii sunt dispuși să riște pentru câteva zile de concediu. Cât de mult își permite guvernul să riște intruducând noi măsuri de restricție? O parte din economie este la pământ. Viața socială este bulversată.
Reintroducerea vechilor măsuri din timpul stării de urgență va găsi o populație refractară la orice restricții. Închiderea plajelor ar putea declanșa proteste de amploarea celor din Statele Unite. Omul este o ființă făcută să zburde liberă, se simte bine în locuri supraaglomerate.
Închiderea restaurantelor este greu acceptată, dar respectată. Închiderea stațiunilor în plin sezon este de neacceptat.
Analizată în detaliu, activitatea Guvernului Orban este onorabilă. Comparativ cu situațiile din alte țări, situația din România a fost departe de a fi catastrofală. Ceea ce i se poate reproșa guvernului este modul în care a gestionat problemele economice. Se putea face mai mult. Majoritatea firmelor au fost lăsate în plata domnului. S-a insitat atât de mult pe spălatul mâinilor, pe purtatul măștilor, pe distanța “socială” încât s-a creat o adevărată distanță economică între firme. Unele au prosperat, altele sunt în pragul falimentului.
Avem ocazia să oferim un exemplu negativ din altă țară. Uriașul scandal al abatorului din Germania ar fi îngropat industria cărnii din România. Transformat într-un focar de Covid 19, scandalul a scos la iveală modul defectuos de lucru, evaziunea, condițiile de lucru din țara considerată motorul economic al Uniunii Europene.
Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva la un abator din România s-ar fi cerut demisia guvernului. Peste 1500 de români infectați la locul de muncă, într-o singură fabrică, supranumită abatorul Covid 19. Condiții de cazare ca într-un lagăr, igienă deficitară, salarii de mizerie pentru muncitorii străini, în comparație cu veniturile populație autohtone.
Situații similare au fost descoperite la alți producători de produse alimentare din Belgia, Irlanda, Franța, Spania, Olanda. Nu a fost închisă niciuna din fabrici. Mai mult, primesc ajutoare, produsele sunt subvenționate de stat. Este o față a Occidentului bine ascunsă după slogane.
Din acest punct de vedere, s-ar părea că România a depășit multe țări europene, prin respectarea normelor, prin igienă, și chiar prin condițiile de muncă și de cazare.
Cum ar putea guvernul român, indiferent de culoarea politică, să impună o nouă imagine a României în lume? Cândva, poate se va realiza acest lucru, dar deocamdată intrarea în campania electorală face imposibilă orice acțiune comună a partidelor politice.
Prin urmare, fie că se vor înăspri măsurile de restricție, fie că se vor relaxa, opoziția va critica guvernul, iar guvernul va fi mai preocupat să-i răspundă decât să să se ocupe de repornirea economiei.
