Asculta acest articol
“Mă pot lăsa oricând !”, “Vreau să uit pe moment…”, “Vreau să mă simt fericit, apreciat de ceilalţi”, “Doar aşa am curajul să…”. Aceste fraze le auzim frecvent la persoanele din jurul nostru, prieteni apropiaţi şi chiar membrii familiei noastre atunci când observăm că parcă nu reuşesc să-şi depăşească problemele, impasul în care sunt, apelând pentru asta la consumul diferitelor substante…
Aşadar, astăzi vă prezentăm câteva informaţii despre ce înseamnă consumul cronic de substante şi cum se ajunge la dependenţa cronică, împartăşite de Livinţă Oana, psiholog clinician în cadrul clinicii MentaLife care lucrează în psihoterapie cu persoanele cu diferite tipuri de adicţii.
Consumul cronic, dincolo de căutare a plăcerii / liniştii / eliberării pe moment, reprezintă o încercare de a scăpa de suferinţă. De ce nu ar dori cineva să fie el însuşi? Ce primeşte apelând la consum? Ce îi lipseşte?.
Consumul, este ca un instrument cu mai multe funcţii: curiozitate, căutarea de senzaţii noi, relaxare, plăcere, un mijloc de a uita de probleme, detaşare, integrare în grup, socializare, linişte pentru a putea dormi, energie pentru a se putea trezi, ajutor pentru a putea face faţă eşecurilor, furiei, singurătăţii, plictiselii sau stresului, cu efecte devastatoare asupra structurii şi funcţionalităţii creierului (circuitul de recompensă (ataşament, plăcere, linişte, calmarea durerii, memoria), cortexul prefrontal/temporal (funcţii executive, controlul impulsurilor)).
În funcţie de efectele asupra sistemului nervos central, consumul poate fi de:
• Stimulente: cocaină, amfetamine, methamfetamine, ecstasy, XTC, MDMA, MDA, inhalanţi(aurolac, lipici, vopsele)
• Depresante: barbiturice, benzodiazepine, opioide (analgezice): heroina, morfina, codeina, metadona, alcoolul, canabis
• Halucinogene: LSD, ciuperci halucinogene, haşiş
Tot mai multe abordări recente susţin faptul că dependenţele îşi au originea în durere (conştientă sau inconştientă), fiind de fapt anestezice emoţionale. Poate nu ar trebui să ne întrebăm “ de ce dependenţa” ci “ de ce durerea”.
Şi totuşi ce este o dependenţă / adicţie?
Dificultatea de a controla impulsul de a folosi o substanţă / comportament CARE
Oferă pe moment plăcere sau uşurare (alinare, descrcare,calmare) DAR CARE
Folosită pe termen lung produce consecinţe negative
Persoana continuă să cedeze acestui impuls, în ciuda consecinţelor negative pe care le experimentează.
Fie că vorbim de adicţia de alcool sau subsanţe, efectele în timp nu ezită să apară, de cele mai multe ori fiind iremediabile: afectarea sistemului nervos central, tulburări hepatice, ciroze hepatice, tulburări gastrice, afectarea sistemului cardio-vascular putându-se ajunge până la infarct, tulburări ale percepţiei, memoriei : halucinaţii, alomnezii, agitaţii psihomotorii, iritabilitate, acte impulsive etc.
Ca şi consecinţe asociate adicţiei frecvent se întâlnesc : anxietatea, depresia, tendinţa de a se izola inclusiv de cei apropiaţi (familie, prieteni), probleme în sfera profesională, pierderea locului de muncă, confruntarea cu probleme legale, o afectare a întregului plan personal – profesioanl- social.
Intervenţia terapeutică, de cele mai multe ori asociată cu tratamentul farmacologic specific, s-a demonstrat a fi modalitatea cea mai eficientă de a părăsi acest tărâm al adicţiei. Din punct de vedere terapeutic, intervenţia se face individual (sau de grup ca modalitate extraterapeutică), ţintind:
• Identificarea şi analiza comportamentului adictiv, identificarea cauzei, vindecarea traumei
• Cogniţiile iraţionale care susţin comportamentul adictiv
• Dezvoltarea unui plan de înlocuire a comportamentului adictiv cu unul alternativ, sănătos
• Strategii pentru a face faţă nevoilor intense
• Prevenirea recăderilor
• Abordarea terapeutică din punct de vedere al interacţiunilor familiale
În cadrul intervenţiei asupra patologiei din sfera adicţiei, dispunem de diferite abordări psihoterapeutice, selecţia sistematizată a tratamentului precum şi gradul de eficienţă a intervenţiei sunt evaluate în funcţie de complexitatea problemei, afectarea funcţională, cronicitate, nivelul de rezistenţă, nivelul de distres. Indiferent de abordarea şi intervenţia psihoterapeutică, scopul final este obţinerea pentru client a unui rezultat benefic.
În încheiere vrem să vă încurajăm să apelalaţi cu încredere la ajutorul specialiştilor şi să cereţi ajutorul pentru a putea redobândi controlul şi stopa efectele devastatoare ale adicţiilor asupra stării de sănătate.
Sănătate multă!
Livinţă Oana
Psiholog clinician
Clinica MentaLife Satu Mare
Ne pasă, ascultăm, oferim!
Fii primul care comentează