Asculta acest articol21 și 22 decembrie sunt zile pe care anumite grupuri de persoane le marchează prin depunere de coroane de flori și prin acte de violență. Coroanele se depun în locurile din care a pornit Revoluția din 1989, iar violențele au loc în aceleași locuri.
După 30 de ani revoluționarii sunt la fel de duri, la fel de porniți împotriva celor pe care nu-i consideră revoluționari. Dar și cei pe care unii nu-i consideră revoluționari se consideră la rândul lor tot revoluționari.
Avem, după 30 de ani de la evenimentele care au dus la căderea regimului comunist, două categorii de revoluționari. Din prima categorie fac parte oamenii care i-au rămas fideli lui Ion Iliescu. Sunt cei despre s-a spus încă din primele zile de după execuția cuplului Ceaușescu că au confiscat revoluția preluând puterea din mers.
S-a vorbit și încă se vorbește despre o lovitură de stat. A fost revoluție sau lovitură de stat? Încă nu avem un răspuns la această întrebare care persistă de 30 de ani. Și nici nu sunt semne că se va răspunde foarte curând. Rând pe rând, martorii dispar ducând cu ei în mormânt secretele despre tumultoasele evenimente din decembrie 1989.
Mulți înclină să creadă că a fost și una și alta. Adică a fost o mișcare spontană, o explozie a nemulțumirilor, peste care s-a suprapus o lovitură de stat.
Indiferent ce va decide istoria că a fost, cert este că grupul lui Ion Iliescu a preluat puterea. Și nu a mai lăsat-o cu totul din mână până în ziua de azi. Sub o formă sau alta, partidul emanat de revoluție, FSN cu denumirile ulterioare PDSR și PSD, și-a pus amprenta pe evoluția și involuția României.
Participanții la revoluție, cea de-a doua categorie de revoluționari, care nu au ajuns la putere, încă nu s-au calmat. De câte ori au ocazia se răzbună. Ei s-au constituit într-o opoziție care se manifestă în diferite ocazii. Ei s-au regăsit printre protestatarii din Piața Universității din vara anului 1990. Fără să fie în prim-plan, ei s-au aflat printre protestatarii din august 2018 din fața guvernului. Deci pot fi numiți protestatari de profesie.
Ce diferențe există între prima categorie și cea de-a doua categorie? Una fundamentală. Printre oamenii lui Iliescu nu a fost nicio victimă. Același lucru s-a întâmplat la nivelul întregii țării. Victimele, morții și răniții, s-au înregistrat din rândul celei de-a doua categorie de revoluționari, a celor care ies în stradă de 30 de ani încoace.
Unul dintre aceștia l-a pălit cu o cârjă în cap pe Gelu Voican Voiculescu, omul care l-a urmat ca o umbră pe Ion Iliescu. O târzie răzbunare. Incidentul s-a petrecut în Piața Universității, unde un mic grup de revoluționari au depus coroane de flori. Acolo și-a făcut apariția și Voican Voiculescu, o figură controversată încă de când a fost numit vicepremier în guvernul Petre Roman.
El se află printre cei care sunt judecați pentru genocidul din decembrie 1989. Cei mai mulți morți au fost după 22 decembrie, după fuga lui Ceaușescu. De ce? Nu s-a găsit încă un răspuns. Justiția încă mai lucrează la dosarul revoluției. Probabil va lucra până la dispariția fizică a inculpaților. Și o condamnare postmortem ar fi un ultim act de dreptate.
Orice revoluție fascinează, mai ales când în spatele evenimentelor se ascund foarte multe secrete. România a fost singura țară care s-a despărțit de comunism în mod violent, singura țară în care s-au înregistrat morți și răniți. 21 și 22 decembrie sunt zilele în care an de an revin aceleași întrebări, întrebări la care în 30 de ani nu s-a găsit un răspuns.
Să vedem dacă va fi găsită persoana care l-a pălit în cap cu o cârjă pe Voican Voiculescu.
