Asculta acest articolPolitica în sine nu este greu de înțeles. Greu de înțeles sunt politicienii. Cei care se înregimentează într-un partid, unii din dorința naivă de a face ceva pentru semenii lor, alții, cei mai mulți, mânați de interese, le place sau nu să li se spună, sunt oamenii total diferiți de cetățenii de rând.
Au ceva în plus. S-ar putea spune și că au ceva în minus față de oamenii de rând.
Schimbarea la față, de fapt la caracter, se vede în momentul în care membrul de rând al unui partid prinde o funcție. Devine de nerecunoscut.
Interesant de văzut ar fi să-i putem vedea pe actualii lideri așa cum au fost înainte. Cel mai elocvent caz este al actualului prim ministru.
Cum a fost tânărul Florin Cîțu, chiar dacă s-a exagerat puțin, avem o idee după poveștile din timpul tinereții sale petrecute pe pământ american.
Nu le mai repetăm. Mass media și adversarii politici le-au rostogolit destul pentru a-i crea imaginea unui tânăr petrecăreț.
Cum este acum, iarăși este dificil de aflat. Cert este că a învățat să repete, și când este cazul și când nu este, cuvântul “români”. Tot ce face este “pentru români”.
Cu același zel și în exces rostogolește cuvântul magic “români” și președintele PSD, Marcel Ciolacu. Se mai aseamănă între ei și la modul în care se bărbieresc. Adică odată se bărbieresc, altădată uită să mai dea cu lama peste obraz.
Eram tentat să spun despre Marcel Ciolacu că este omologul lui Florin Cîțu.
De facto Cîțu este omologul politic al lui Ciolacu, președintele Ludovic Orban este tras pe linie moartă înainte de congres.
Oricât de fugitiv ar fi trecut în revistă modul de a se comporta, felul de a fi, al liderilor partidelor mari, liderii partidelor mici sunt imagini fidele ale acestora.
Practic, în acest moment, asistăm la un război între partidele mari și partidele mici. Modul în care se manifestă PNL și PSD nu sunt radical diferite. Că au sau nu un plan comun este neimportant. În fond au același scop: să domine viața politică.
Când un USR se ridică împotriva PNL, este o naivitate să crezi că PSD îi va sări în ajutor.
Când un partid și mai mic, AUR, vrea și el să facă ordine între partidele mari, nu poate fi tratat cu dispreț și aroganță atât de PNL cât și de PSD.
Fiecare să-și vadă lungul nasului, zic într-un glas PNL și PSD.
Situația, criza, scandalul, oricum dorim să-i zicem, va avea o singură consecință: clasa politică în întregul ei mai scade câteva puncte în încrederea populației.
Ce să respecți, ce să admiri la vreunul dintre aceste partide? Ce încredere poți avea în cei care conduc aceste partide și se rățoiesc unii la alții?
Dacă se discută și pe legalitatea unei moțiuni de cenzură, cum ar putea rezolva acești oameni probleme mult mai grave, care afectează viața a milioane de oameni? “Nu există discuții despre un guvern fără mine”, zice Florin
Cîțu. La fel ar putea spune și Marcel Ciolacu: “Este de neimaginat un PSD fără mine”. Ludovic Orban ar putea spune, pentru că așa gândește, “Nu-mi pot imagina un PNL fără mine președinte”.
Formula poate fi aplicată în cazul lui Dan Barna, Dacian Cioloș. Mai puțin în cazul lui George Simion, președintele AUR.
Este un adevăr crud. Nu există în acest moment o mare personalitate în fruntea unui partid.
Cel mai stabil, singurul lider politic necontroversat este Kelemen Hunor. Pe de o parte este vorba despre statutul special al UDMR, pe de altă parte despre disciplină, rigoare, respect față de cei care au fondat această organizație.
În același timp nu pot fi trecute cu vederea opiniile aplicate pe realitate ale acestui poet care este Kelemen Hunor. Iată, în plin scandal al prețurilor liderul UDMR cere plafonarea tarifelor, a prețurilor.
Vine oarecum în contradicție cu oscilațiile premierului care nu știe prețul pâinii și ale ministrului de Finanțe care nu știe cât ia în mână un salariat care are salariul minim.
Fii primul care comentează