Asculta acest articol Lupta din PSD se ascute cu fiecare minut. Sorin Grindeanu se dovedeşte un politician bătăios. Nu se mai simte sub autoritatea lui Liviu Dragnea şi se comportă ca de la egal la egal. Purtătorul său de cuvânt este Victor Ponta. Fostul premier s-a instalat în funcţia de secretar general al guvernului şi practic el dirijează fiecare mişcare a lui Sorin Grindeanu.
Tabăra premierului acţionează pe două fronturi.
Demite persoanele fidele lui Liviu Dragnea şi adună susţinători pentru a vota împotriva moţiunii de cenzură. Tabăra lui Liviu Dragnea se concentrează pe adunarea de susţinători din rândul PSD şi ALDE. În acelaşi timp se duc tratative cu UDMR şi se racolează om cu om din rândul partidelor de opoziţie.
Scorul este strâns. Moţiunea a fost semnată de 222 de parlamentari, în vreme ce PSD şi ALDE au 254. Diferenţa nu înseamnă că nu vor vota moţiunea. Nu înseamnă nici că toţi semnatarii vor vota pentru demiterea premierului. Lucrurile sunt foarte amestecate. Organizaţiile judeţene îşi anunţă susţinerea pentru Liviu Dragnea, ca şi când despre el ar fi vorba, nu despre o acţiune comună.
Negocierile cu UDMR sunt în toi. Dar, aşa cum tabăra Dragnea poate promite posturi în viitorul guvern, şi tabăra Grindeanu-Ponta poate promite avantaje şi mai substanţiale.
Interesant este că liderii sindicali, deşi înainte criticau legea salarizării, făcându-şi socotelile, ajung la concluzia că trebuie să susţină tabăra Dragnea.
Măsurile populiste se află în traista lui Liviu Dragnea. Deşi premierul nu s-a remarcat prin susţinerea unor măsuri de dreapta, nu a încurajat investiţiile, nu s-a preocupat de mediul de afaceri, el începe să fie receptat ca o persoană mai pragmatică. El însuşi se prezintă ca un om al viitorului, în timp ce Liviu Dragnea reprezintă trecutul.
Poporului pesedist i se propunea din partea lui Grindeanu un PSD cu faţa spre viitor. Ce ecou are o astfel de propunere nu este greu de ghicit. PSD este un partid mare atâta vreme cât rămâne egal cu sine.
Puţin populism, puţină demagogie, cadouri electorale, ambiguitate în ceea ce priveşte lupta anti-corupţie, o anumită reticenţă faţă de valorile euro-atlantice. Pensii cât mai mari, pensii speciale, indemnizaţii, clientelă politică, promisiuni de creşteri salariale pentru imensul aparat bugetar. Acesta este PSD-ul care a fost votat masiv anul trecut.
Vrea un tânăr, numit iresponsabil chiar de foştii săi miniştri, să schimbe acest PSD? În acelaşi timp, reprezintă Liviu Dragnea soluţia pentru viitor? Programul de guvernare în numele căruia s-a decis demiterea premierului este viabil sau este doar o adunătură de promisiuni utopice?
Este de datoria opoziţiei să clarifice anumite probleme din programul de guvernare. Mai mult decât atât, PNL trebuie să ofere un program propriu care să-i permită să se autodefinească, să se prezinte în faţa alegătorilor ca o adevărată alternativă la actuala guvernare de stânga.
Indiferent de votul de la moţiunea de miercuri, un cuvânt greu de spus are preşedintele Klaus Iohannis. Campania lui de afirmare pe plan internaţional are importanţa ei, însă ceea ce i se cere unui preşedinte este rezolvarea problemelor interne. Şi sunt multe, foarte multe probleme care ţin de preşedinte.
Ţara este dezbinată. Instituţiile se luptă între ele. Puterea legislativă este în război deschis cu puterea judecătorească. Şi nu există un mediator. În acest context a apărut şi războiul PSD contra PSD. Indiferent de votul de miercuri, PSD pierde şi dacă premierul Grindeanu pleacă, şi dacă rămâne.
Fii primul care comentează