Asculta acest articol Dacă îndemnul lui Călin Popescu Tăriceanu de a se dezbate amplu vizita președintelui Iohannis în SUA este sincer, ar însemna un pas înainte în ceea ce privește interesul național. Ar fi dezamăgitor dacă președintele Senatului are în vedere nereușitele.
Președintele Iohannis a plecat în Statele Unite cu convingerea că România va deveni unul dintre cei mai puternici piloni transatlantici în UE.
Se referă la întărirea liniei Polonia – România – Marea Neagră – Turcia. O nouă viziune strategică a președintelui Trump, în sensul amintit de președintele nostru, ar însemna nu doar o lovitură de imagine pentru Klaus Iohannis, ci și o nouă poziționare a României în UE și NATO. Vom vedea cât înseamnă speranță și cât de lung va fi drumul până la realizare.
Președintelui Iohannis i se reproșează că nu are un proiect de țară. S-au înființat mai multe comisii, dar rezultatele nu s-au văzut. “România lucrului bine făcut” a rămas un simplu slogan, la fel ca “Să trăiți bine”. Proiectul “România-100” lansat de premierul Dacian Cioloș a avut viață scurtă, exact cât a durat campania electorală. Este foarte posibil ca respectiva platformă să fi fost lucrată de premierul tehnocrat împreună cu președinția.
Apariția unui personaj ca Donald Trump pare să-i ofere lui Klaus Iohannis prilejul de a gândi un real proiect de țară. România, pilon puternic, punct important de legătură NATO-UE, înseamnă mai mult decât se putea spera. Situată în afara Spațiului Schengen, la marginea UE, tratată ca o periferie, România a continuat să fie a cincea roată la căruța UE. Donald Trump a clătinat serios construcția improvizată a Europei.
A lovit în birocrația și autosuficiența Comisiei Europene. Ignorând limbajul diplomatic, insolitul președinte al Statelor Unite a spus ceea ce de regulă se spune în spatele ușilor închise: dați bani pentru propria voastră apărare!
UE, Comisia Europeană, Parlamentul European au stabilit reguli care nu sunt respectate. Au stabilit un deficit de 3%, dar țările mari nu respectă decizia și nu li se întâmplă nimic. Țările mici, periferice, sunt trase de urechi. S-a stabilit un prag al datoriei publice. Nu este respectat nici de Germania. S-a stabilit alocarea de 2% din PIB pentru apărare. România respectă decizia, țările care fac legea în UE nu respectă această decizie.
România a continuat să fie un câmp experimental pentru mai multe instituții internaționale. S-a lăsat subjugată de conceptul de “corectitudine politică“ și și-a distrus, în numele luptei anticorupție, elita politică, atâta cât era, și a descurajat formarea unei elite.
Dacă România va reuși să facă pasul uriaș de la “cea mai coruptă țară din UE” la cel mai puternic pilon transatlantic în UE înseamnă că președintele Klaus Iohannis are deja un proiect de țară. O țară trăiește mai ales prin imaginea pe care o are. Se spunea că principalul produs la export al SUA este imaginea. Ești ceea ce dai la export în materie de imagine. Am exportat corupție, avem corupție.
Traian Băsescu atrăgea atenția că președintele Iohannis nu ar mai trebui să insiste pe fostele sale proiecte, printre care se numără lupta “anti-corupție” și “statul de drept”. Acum președintele Klaus Iohannis are ocazia să facă pasul spre un proiect constructiv, nu destructiv. Depinde de impresia pe care o va face, de modul în care va pune problemele în fața președintelui Donald Trump.
