Asculta acest articolDespre descentralizare s-a vorbit încă din primele zile de după căderea regimului comunist. Fiecare partid a avut propria lui viziune despre raportul dintre puterea centrală și cea locală. Partidele de stânga sunt, de regulă, adeptele centralismului. Dreapta susține descentralizarea, autonomia locală.
Indiferent de orientarea ideologică și doctrinară, în momentul în care au ajuns la guvernare toate partidele au uitat. Bugetul centralizat trebuie alimentat.
Aparatul supraîncărcat al statului nu poate funcționa decât cu condiția ca toți banii să se adune într-un singur sac.
Fără un centralism excesiv guvernele își pierd influența, iar cetățenii nu ar mai fi interesați nici de partide dacă deciziile ar fi luate la nivel local. Bugetul de stat devine cea mai eficientă armă politică. Un guvern care dă contribuie la creșterea capitalului politic al partidului. Un guvern care taie din bani, așa cum a procedat PDL, își taie craca de sub picioare.
Să ne imaginăm că unul dintre multele proiecte de descentralizare ar fi fost pus deja în practică. În acest caz, mai câștiga PSD alegerile cu 44%? Multe dintre promisiunile care sunt acum pe tapet ar rămâne fără obiect dacă fiecare județ ar putea dispune de propriile fonduri. Încă din perioada interbelică s-a pus problema că Transilvania contribuie la bugetul de stat mai mult decât restul țării. Și acum sunt județe care primesc mai mulți bani decât valoarea taxelor și impozitelor. Altele primesc mai puțin. În numele solidarității între județele bogate și sărace se uniformizează mediocritatea financiară.
În urmă cu o săptămână premierul a început vizitele de lucru în județe. A fost primit ca un eliberator. Dintotdeauna fiecare vizită a unui prim ministru într-un județ a fost privită ca o mare bunăvoință. Se știe că județul respectiv primește ceva fonduri. Parlamentarii, ca reprezentanți ai alegătorilor dintr-un județ, sunt întrebați mereu ce au făcut pentru județ. Și nu li se cere să facă mare lucru, doar să aducă bani. Sigur că în situația în care se implică în aducerea unor fonduri pot fi acuzați de trafic de influență. Dar aceasta este o altă problemă, la fel de spinoasă ca descentralizarea care tot vine și nu mai ajunge.
PSD a avut perioade când se arăta preocupat chiar și de reorganizarea teritorială. Unele județe urmau să se desființeze, fiind comasate cu altele. Important într-o astfel de situație era unde ar fi fost stabilită reședința de județ sau regiune. Populația se teme că și în cazul unei noi reorganizări se va crea o centralizare, în jurul reședinței.
În timpul guvernului Cioloș s-a vorbit destul de insistent despre un proiect de descentralizare. PNL, deși l-a susținut pe Dacian Cioloș, nu s-a preocupat de un astfel de proiect. PSD nu pare deloc interesat, deși în cazul unei dezbateri publice nu ar ezita să susțină că este pentru descentralizare. În situația economică în care se află, România nu-și poate permite o reorganizare nici teritorială, nici financiară. Despre autonomie, de orice natură, nici nu poate fi vorba. Nici măcar o autonomie culturală nu este posibilă.
Susținerea unor proiecte de anvergură este apanajul opoziției. PSD este în sine un partid ultracentralizat. PNL este prin natura sa mai reformator, chiar libertin. Partidele mai tinere ar putea la rândul lor susține un proiect care s-a bucurat mereu de popularitate. Nu în ultimul rând, pentru un asemenea proiect sunt necesari oameni calificați, specialiști care să vadă dincolo de interesele imediate, să prevadă impactul pe care l-ar avea asupra dezvoltării țării descentralizarea deciziilor.
