Asculta acest articol
Și florile plâng… Așa putem spune când dispare dintre noi un pictor consacrat, „al florilor”. În 12 octombrie 2021 a trecut la cele veșnice Nicolae Pop. Se îndrepta către a 84-a aniversare. Cu gânduri mari, mărturisite cu modestia care-l caracteriza, celor apropiați. Iarăși gândul ne duce, nu la cele care au fost ci la cele care-ar fi putut să fie…
Născut în 18 aprilie 1938 la Cicârlău, adoptat și adoptând Apa de mai mult de o jumătate de veac, a fost omul cetății culturale sătmărene. Viața lui a curs pe Someș în jos… De la Baia Mare până la Satu Mare, trecând desigur prin Seini, mireasma florilor lui Nicolae Pop nu va fi uitată mult timp de aici înainte.
Casa lui era primitoare – așa cum erau odinioară casele românilor, tapetată cu truda de-o viață de tablourile la care ținea atât de mult, încât nu le oferise altor stăpâni pentru a le îndrăgi… Atelierul său ar putea sluji drept model pentru cei care se încumetă să purceadă spre treptele afirmării în arta picturii. O adevărată bibliotecă de artă îl însoțea în orele de aparentă trudă. Pentru că, pentru Nicolae Pop pictura era relaxantă, o pauză între celelalte trude ale zilei. Treptele atelierului din Apa sunt stropite cu sudoarea unui om care vorbea numai când trebuia, vorbea numai ce trebuia. Niciodată nu vorbea în plus> uneori simțeam că ar fi trebuit să vorbească mai mult. Acum, la trecerea sa, îmi dau seama că tăcerile sale erau de fapt grăitoare…
Au rămas atât de multe amintiri frumoase în toate locurile pe unde viața i-a dus pașii. A rămas amintirea prieteniei cu florile pe care le-a dăruit cu mărinimie în tablourile sale. Mărinimie care i-a pus la îndemână abilitatea de a avea prieteni adevărați.
Expunând, și oferind tablouri cu flori, Nicolae Pop căuta să ne facă mai buni, străduindu-se să ofere tuturor celor din jurul său măcar câte o fărâmă din Bunătatea cu care Dumnezeu l-a înzestrat. Dăruit de Dumnezeu, Nicolae Pop va rămâne mereu în amintirea noastră ca un dăruitor. Un Dăruitor de tablouri cu flori… S-a dus, s-a dus dintre noi, „pictorul florilor”!
Viorel Câmpean
3 comentarii
UN OM PRINTRE OAMENI!
Era in vara anului 1976.Sotia mea era cu verisoara ei,Mona la repartitia pe posturi din cadrul Facultatii de Pshihologie,ClujNapoca.Alaturi de studentii terminali ,mai era acolo un tinar domn din Apa,director la una din scolile comunei.El lamurea viitorii profesori sa ia repartitie la Scoala ajutatoare din localitate.Au intrat si in vorba.Explica tuturor avantajele de a fi profesor in comuna satmareana.Toata lumea era “uluita” de stradania acstui OM.Nu stiu cine a luat atunci repartitie in Apa.Dar,noi am povestit multor persoane despre acest fapt maret.Efortul D lui Nicolae Pop s a vazut de a lungul anilor in rezultatele scolare ale apenilor.Pe linga ingineri,economisti,de aici si au luat zborul profesori,pictori, poeti,romanceri,ziaristi etc.Aproape la toti le a fost director sau profesor.L am cunoscut si direct in ultimii ani de viata prin intermediul lui Viorel Campean.Cind mi am ales tabloul “Prima zapada “(cu o vechime mare),s a uitat la mine,la tablou.Nu vroia sa se desparta de el.Nici eu.A cedat in cele din urma.Ii multumesc pt acest lucru.Il pastrez la capatul patului.Am mai avut o intelegere.Sa ne intilnim la Iughere(hotarul dintre Potau si Apa) ,unde cu multi ani in urma ,era o fintina de la care eu duceam apa parintilor mei ,care si lucrau pamintul avut in acea zona.Am ezitat pina la urma, pentru ca fintina nu mai exista si nici copilaria mea.PS.In satul meu a mai fost un dascal de asemenea tinuta morala si profesionala,Mare Florian.L au pomenit de a lungul vietii,bunicii,parintii si noi copiii.De unde credeti ca era? Tot din Apa. D zeu sa l ierte si sa l odihnesca in pace. Ioan Rogojan
Imi este f.greu sa ma exprim la acest eveniment ! Dupa Bubu Sasu a venit si randul lui Nicu Pop,0 persoana deosebita.Bunul D-zeu sa-l aiba in paza si sufletul sau mearga in RAI. Pacat,pacat,…pacat ! Fam,prof. I si Rozalia Sabau