“Profesorul de franceză” reînvie la Teatrul de Nord după 5 ani

Asculta acest articol

Acum cinci toamne secţia română a Teatrului de Nord inaugura Sala Mare a Casei de Cultură a Sindicatelor ca nou spaţiu de spectacole cu un mare succes. Revizuit și cu o distribuție actualizată, spectacolul regizat de Andrei Mihalache s-a întors în program, de această dată la Sala Mare.

“Profesorul de franceză” e una din ultimele lucrări ale lui Tudor Muşatescu şi poate cea mai duioasă dintre toate. În 1946, când a fost scris, acest text despre iubirile adolescentine şi zăpăcelile anilor de liceu va fi fost un refugiu pentru autorul lui, dar şi pentru public, din calea unei istorii care îşi schimba vertiginos cursul. Strălucitoare prin lejeritate şi umor, lansând câteva “muşatisme”, piesa s-a dovedit de fiecare dată o idee inspirată pentru un teatru care doreşte să-şi apropie şi sporească publicul.

Nişte fete cucuiete și un prof atrăgător

Micile cancanuri ale unor eleve din ultimul an dintr-un liceu de fete, cu vise şi amoruri fie inventate, fie efemere, sunt dinamitate de vestea sosirii unui nou profesor de franceză. Zvonurile spun că-i înalt, frumos, vorbeşte bine şi cu “r” apăsat, iar inimile fetelor iau foc, deşi băieţii din anturaj încearcă să le convingă că realitatea ar fi de fapt cu totul alta. Dar noul prof, Dan Balint, chiar e un tip bine, iar ultima oră a ultimului an se lasă cu oftaturi de dor şi “răutăţi şi mici scandale”, cum e între geloşi de când e lumea şi pământul. Până la urmă una din eleve, Tuţi, tocmai aia care făcea pe indiferenta şi se ascundea după un logodnic imaginar, diplomat la Paris sau Berlin sau nu se ştie unde (ba da, în căpşorul ei), câştigă dragostea profesorului însurat şi divorţat intempestiv, iar într-un final toţi îşi găsesc perechea, după mici încurcături, căci o piesă de teatru are intrigile drept combustibil care s-o ţină în mers pentru cele două ore şi ceva pentru care spectatorii au plătit bilet.

Subiectul chiar nu e mare scofală. Farmecul textului îl dau detaliile, replicile neaşteptate, poantele care par să-i vină autorului pe bandă rulantă, ca şi micile panseuri de o delicateţe minunată, plasate parcă în contrapunct cu efemeridele sentimentale inerente anilor de liceu. Muşatescu, după ce a creionat un portret de inocenţă feminină cuceritoare în “Visul unei nopţi de iarnă”, face un portret colectiv savuros al liceenelor şi ne oferă o comedie uşoară, dar nu uşuratică.

Cu braţele deschise spre public

Am redescoperit un spectacol simpatic, condus cu antren de mâna expertă a lui Andrei Mihalache, fără pretenţii de mare artă, dar excelent ca divertisment, cu un decor flexibil şi economicos amenajat de Alexandru Radu, cu o ilustraţie muzicală bine gândită, care ţine publicul în priză şi îl trimite acasă satisfăcut. Nu lipsesc aluziile la realităţi curente (filmarea bătăii din clasă cu telefonul, de pildă).

Într-un asemenea spectacol actorii sunt încurajaţi să-şi deseneze apăsat personajele. Andrei Stan a devenit un nume important al trupei în cei cinci ani trecuți de la debut şi face un Balint prezentabil şi delicat, dar nu siropos. Dorina Nemeş a mai rafinat partea comică a lui Tuţi, iar transformarea în tânără îndrăgostită şi romantică devine mai credibilă decât era acum 5 ani. Cuplul de colege Carmen-Dora e și el mai fin desenat< Roxana Fânață este foarte expresivă prin mimică și lejeritate, iar Alina Negrău folosește accentul moldovenesc fără excese. Cuplul masculin Anibal-Heruvim, în care Andrei Gîjulete şi Sergiu Tăbăcaru dau echilibru spectacolului, are momente burlești.

Compoziţii 100% caricaturale fac Tibor Szekely, Cristian But şi Anca Dogaru. Salutăm revenirea cu brio pe scenă a Andreei Mocan-Mureșan, în timp ce Raluca Mara şi Crina Andriucă sunt completări potrivite în scena clasei. Dacă Rora Demeter și Radu Botar smulgeau hohote de râs acum cinci ani în roluri de profesori, Ioana Cheregi se joacă cu insinuările, iar Carol Erdos mizează pe cartea exasperării. Să nu uităm totuși că atunci spectacolul a fost gândit pentru publicul larg, iar acum a fost prezentat doar elevilor. Deși, poate, ar mai avea ceva succes și într-o programare în afara abonamentelor.

Trupa secției române intră în vacanță. “Despre oameni și șoareci” va avea premiera la mijloc de ianuarie.