Image 1
Image 2

Pro-european și anti-european

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Se profilează direcția majoră în care se va merge în campania electorală pentru europarlamentare. Criteriul care va face diferența dintre cele trei tabere este “europenismul” afișat de fiecare în mod foarte distinct.

Astfel alianța USR-PLUS se prezintă ca principală forță politică pro-europeană. Își fundamentează pretenția pe faptul că este o alianță a două partide noi, conduse de tineri, formate din oameni care nu au mai făcut politică.

PNL este așezat de noul ei adversar undeva în rândul partidelor obosite, îmbătrânite, alături de PSD, nu foarte departe de a fi considerat depășit de evoluția istorică din ultimii 10-12 ani. PNL-ului i se poate reproșa colaborarea cu PSD și ceva mai voalat i se pot pune în cârcă erorile făcute în regimul Băsescu.

Se înțelege că USR-PLUS va fi cel mai activ, cel mai agresiv jucător politic în perioada campaniei pentru Parlamentul European. Calul de bătaie, exemplul negativ, va fi PSD, prezentat ca un partid anti-european, care vrea să scoată România din UE.

Noua alianță va primi probabil un nume gen “lupii tineri”. Încă nu are un discurs pe deplin format, încă este în căutare de formule, de slogane mai proaspete decât cele afișate în timpul protestelor de stradă. USR-PLUS țintește spre 2020, dar trebuie să treacă de primul obstacol, alegerile din 26 mai.

PNL va fi tolerat, dar se vor face simțite anumite aluzii la statutul său incert, de partid rezultat dintr-o simbioză nu prea fericită. Liberalii lui Orban riscă să rămână în urmă atât în ceea ce privește atacurile asupra PSD, cât și existența unui proiect de viitor. USR-PLUS promit sincronizarea, apropierea până la dispariția diferențelor de miezul democratic al UE.

Deocamdată le lipsește populismul inerent oricărei lansări pe orbita marilor partide. Așa cum se prezintă acum se situează în zona partidelor mici spre mijlocii. Sunt prea apropiate ca intenție de vot de ALDE și Pro-România ca să fie percepute ca o variantă de guvernare.

PSD va fi calul de bătaie. USR-PLUS și PNL își vor aloca partea leului, erijându-se în principalii adversari ai forței politice retrograde care vrea să scoată România din Europa. Sunt acuzații ce nu trebuie neapărat probate.

Câteva ordonanțe de urgență controversate, taxa pe lăcomie, secția de cercetare a magistraților sunt suficiente pentru a creiona un portret în tușe negre al unui partid cu spatele spre UE. Totuși, în România nu se face simțit euro-scepticismul. Ceea ce înseamnă că avem populism din plin, și dintr-o parte și din alta.

Principala armă a PSD este patriotismul, cuprins de altfel în sloganul cam prăfuit “Îndrăznește să crezi în România”. Pe de altă parte, PSD va da satisfacție celor care s-au simțit terorizați de binomul SRI-DNA, celor care au perceput România ca “republică a procurorilor”. PSD va defila cu majorările de salarii, cu creșterea economică.

Foarte probabil, figura lui Kovesi va fi folosită de toate taberele, în sens pozitiv de USR și PNL, în sens negativ de PSD și ALDE. Cum oficialii UE o laudă în mod public, și acest element va conlucra la stabilirea poziției de forță pro-europeană sau anti-europeană. Cine o susține pe Kovesi este european, cine are rezerve față de prestația ei este anti-european.

La fel se va stabili gradul de europenism și în funcție de atitudinea față de “taxa pe lăcomie”. Cine susține că multinaționalele trebuie să plătească impozite mai mari este anti-european, cine consideră că este bine așa cum era este pro-european. Lucrurile încep să se simplifice.

Depinde de forța cu care fiecare tabără își va striga teza. Cât de reală este opțiunea față de UE a fiecărui partid din moment ce este prezentată de alt partid? Cum se poate demonstra că X este mai european decât Y? Nu se prea poate demonstra cu argumente concrete.