Asculta acest articolInvitaţia premierului la Cotroceni pentru consultări s-a transformat într-o acţiune politică regizată cu dibăcie. Traian Băsescu avea de la început intenţia de a arăta că tânăra Petrescu nu este pregătită pentru a conduce Ministerul de Finanţe. A executat-o ca şi cum s-ar fi aflat într-o competiţie electorală, la o dezbatere televizată. Consultările de la Cotroceni vor rămâne un model de cum nu trebuie să se desfăşoare o consultare între doi parteneri.
În fond, aşa cum a şi precizat, preşedintele se consideră parte componentă a Executivului.
De fapt, fiecare parte şi-a făcut numărul. Traian Băsescu a atacat necontenit, iar premierul a ţinut să demonstreze că nu-l interesează opiniile preşedintelui. Victor Ponta nu a dorit să intre în dialog cu Traian Băsescu. A refuzat să-i dea orice detaliu despre cum va fi compensată scăderea CAS-ului.
Acest episod, care nu ar trebui să fie un eveniment politic, pune oarecum în umbră acţiunile opoziţiei. Traian Băsescu a intenţionat, desigur, să lovească în Guvern şi în premier. În realitate a reuşit să recâştige poziţia de principal opozant al PSD, în detrimentul opoziţiei. Preşedintelui i-a mai scăpat o perlă. Partidul meu este România. Dacă ar fi spus lucrul acesta la începutul primului mandat, într-adevăr Băsescu putea rămâne în istorie ca un mare om de stat.
Dar statutul partidului cu un singur membru se bate cap în cap cu statutul asumat de preşedinte-jucător. La această ultimă întâlnire fiecare participant a jucat propriul joc. Premierul şi ministrul finanţelor nu au vrut să-i spună nimic preşedintelui. S-au comportat ca şi cum s-ar fi aflat la un interogatoriu. Se pare că, într-adevăr, Traian Băsescu nu mai are acces la nicio informaţie din zona Guvernului.
Ne întrebăm dacă nu cumva şi alte instituţii procedează la fel. Preşedintelui nu i s-a adus la cunoştinţă cazul fratelui său. SRI nu l-a informat despre Bercea Mondial. Mihai Răzvan Ungureanu spunea că este exclus să nu ştie, dar se pare că aşa stau lucrurile. Instituţiile fac zid în jurul său. Dacă i s-a ascuns şi cazul fratelui său, înseamnă că nimeni nu-i mai spune nimic.
Aşa se întâmplă cu toţi preşedinţii. Emil Constantinescu şi-a dat seama că serviciile speciale i-au întors spatele şi se declara învins de ele. Nici nu a mai avut curajul să candideze pentru un nou mandat. Spre sfârşitul mandatului, tensiunea dintre Adrian Năstase şi Ion Iliescu era maximă. Premierul Năstase proceda cu Ion Iliescu cam la fel ca Victor Ponta, doar că nu se ştia.
Întâlnirea dată în vileag de Cotroceni trebuie citită în această cheie. Făcând o analiză mai în profunzime, Traian Băsescu ar putea ajunge la concluzia că tot mai multe instituţii ascund date importante faţă de un preşedinte care se pregăteşte de plecare. Victor Ponta i-a reamintit că mai are de stat trei luni de zile şi că lumea va merge mai departe şi fără el.
Făcând o scurtă trecere în revistă a conflictelor dintre palate vom putea constata că majoritatea au fost generate de obţinerea sau transmiterea de informaţii.
După deplasările preşedintelui Băsescu la reuniunile de la Bruxelles, premierul îi reproşa că nu-i transmitea nicio informaţie. Premierul a încercat să transfere în subordinea guvernului STS-ul, un serviciu special. S-a mers şi mai departe, anunţând la un moment dat că directorul SRI, George Maior, ar putea fi candidatul prezidenţial al PSD.
