Asculta acest articol
Sfânta Scriptură sau Biblia este Cartea cărţilor sfinte, cartea veşnicelor adevăruri descoperite oamenilor de către Dumnezeu, având în centrul ei pe Mesia Cel mult aşteptat. Este, în acelaşi timp, cartea istoriei Bisericii, o colecţie compusă din 27 de cărţi ale Noului Testament şi din 39 de cărţi canonice, alături de cele necanonice, ale Vechiului Testament. Aceste cărţi sfinte, ziditoare de suflet, au fost insuflate de Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Sfântul Apostol Pavel ne învaţă în această privinţă că: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate” (II Timotei III; 16), iar Sfântul Apostol Petru ne arată că “niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (II Petru I; 21).
Biblia, ca descoperire a lui Dumnezeu, a voii Sale şi a planului Său veşnic privitor la mântuirea noastră, a fost dintotdeauna cinstită şi preţuită de către credincioşii de pretutindeni mai mult decât orice altă carte, fiind citită cu evlavie. “În rugăciune”, zice Fericitul Augustin, “noi stăm de vorbă cu Dumnezeu. În Sfânta Scriptură, Dumnezeu stă de vorbă cu noi”. Pentru fiecare creştin, Scriptura este o “cale spre Rai”.
În cuprinsul unei Liturghii se rostesc în jur de 98 de citate din Vechiul Testament şi 114 din Noul Testament. Dar Biblia nu se citeşte numai în cadrul serviciilor divine, ci ea trebuie să constituie preocuparea centrală a creştinilor. Lecturarea şi cunoaşterea ei este recomandată de Părinţii Bisericii, deoarece ea ne conduce la Hristos. “În cuvintele Scripturii, spunea Sfântul Atanasie cel Mare, Se găseşte Domnul, a Cărui prezenţă demonii n-o pot suporta”. Dacă Apostolul neamurilor, Pavel, ne îndeamnă ca “soarele să nu apună peste mânia” noastră (Efeseni IV; 26), Evagrie Ponticul recomandă ca “răsăritul soarelui să ne găsească cu Biblia în mână”. Însă, citirea ei e bine s-o însoţim cu rugăciune, smerenie şi evlavie. Înaintea oricărei lecturi biblice, Sfântul Ioan Gură de Aur se ruga: “Doamne, Iisuse Hristoase, deschide ochii inimii mele, pentru ca să înţeleg şi să împlinesc voia Ta”. Şi tot el scria: “Cine are Biblia, ea poate să îi aducă un mare folos şi o mare mângâiere. Adesea numai o privire aruncată asupra acestei sfinte cărţi ne alungă pofta de a mai păcătui”.
Sfânta Scriptură e mai presus de orice operă. În ea găsim literatură, filosofie, istorie, morală, dar şi răspunsurile la întrebările existenţiale, puse de natură şi de viaţă. Ea ne oferă tot ce este necesar pentru înţelepţirea omului şi pentru ca acesta să aibă o viaţă echilibrată şi fericită. Biblia e mereu actuală, iar învăţăturile sale nu pot fi epuizate niciodată.
Desigur că în Scriptură sunt şi unele lucruri “cu anevoie de înţeles” şi pe care unii le interpretează după bunul lor plac, reuşind să îi atragă şi pe alţii în rătăcirea lor. Aceştia sunt renumiţii “lupi” în “blană de oaie”, care vor cu orice preţ să sfâşie “cămaşa cea fără de cusătură a Bisericii lui Hristos”. Dar să nu uităm: “Lupul îşi schimbă părul, da’ năravul ba!”
Depinde de noi înşine dacă ne lăsăm induşi în eroare de ei sau nu.
Învăţătura de credinţă cea adevărată o deţine doar Biserica, pe care Hristos a câştigat-o cu scump Sângele Său, vărsat pe Cruce, iar slujitorii ei au menirea de a spulbera nedumeririle celor care li se adresează, în speranţa primirii unui răspuns.
Acest răspuns se află, cu siguranţă, în Sfânta Scriptură. Însă, cum să-l găsim dacă nu o citim?
Cum să intre Dumnezeu în casa noastră, dacă nu este invitat, dacă nu I Se deschide uşa? El nu ne forţează niciodată. Noi, din nefericire, ne-am înstrăinat de El, călcând voia şi poruncile Sale, trăind în păcate. Cu toate acestea, nu e prea târziu să ne întoarcem.
Din paginile sfinte Hristos ne cheamă duios: “Urmaţi-Mi Mie! Eu sunt calea, adevărul şi viaţa (Ioan XIV; 6). Fără cale nu se poate merge; fără adevăr nu se poate cunoaşte; fără viaţă nu se poate trăi. Eu sunt calea care nu rătăceşte; adevărul care nu înşeală; viaţa fără de sfârşit. Dacă rămâneţi pe calea Mea veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi şi veţi ajunge la viaţa veşnică. Dacă vreţi să intraţi în viaţă, păziţi poruncile Mele!” (Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos).
Preot dr. Cristian Boloş
Fii primul care comentează