Image 1
Image 2

Preot dr. Cristian Boloş: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

“Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi vrei să te tulburi. Deșteaptă-te, dar, ca să Se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel Ce este pretutindeni şi toate le plineşte”.

Sfântul Andrei Criteanul (660-740 d.Hr.) s-a născut la Damasc. A fost monah în mănăstirea Sfântul Mormânt din Ierusalim, diacon la Constantinopol, iar la începutul secolului al VIII-lea devine episcop în Creta. Opera sa clasică o reprezintă „Canonul cel Mare”, alcătuit din 250 de strofe, care se cântă în Postul Mare. Sfântul Andrei este serbat de către Biserică la 4 iulie, rugându-se cu noi şi pentru noi, precum cântăm în Canon: “Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!”

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul se săvârşeşte, pe fragmente, luni, marţi, miercuri, joi în prima săptămânǎ a Postului Mare şi, integral, miercuri seara, în săptămâna a cincea a Postului Paştilor, fiind caracterizat printr-o profundă stare de umilinţă. Culegând şi adunând la un loc întreaga istorie a Vechiului Testament şi a Noului Testament, Sfântul Andrei a alcătuit această sublimă cântare, care cuprinde perioada de la Adam până la Înălţarea Domnului la cer şi predica Sfinţilor Apostoli. Prin acest Canon, suntem îndemnaţi să râvnim şi să urmăm faptele bune ale Sfintei Scripturi şi să ne ferim de păcate, alergând întotdeauna la Dumnezeu prin pocăinţă, post, milostenie, lacrimi, mărturisire şi rugăciune, zicând smeriţi, asemenea vameşului din Evanghelie: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!” Biserica a rânduit aceste zile spre citirea Canonului Sfântului Andrei pentru ca nu cumva noi, oamenii, lenevindu-ne, să se preocupăm mai puţin de nevoinţele duhovniceşti şi să ne îndepărtăm de viaţa cumpătată. Ca atare, Sfântul Andrei, ca un adevărat învăţător, prin cântările Canonului, în care prezintă virtuţile marilor bărbaţi, precum şi întoarcerea la credinţă a celor răi, îi sfătuieşte pe cei care se nevoiesc cu postul să se poarte cu mai mult curaj pentru a se bucura de Înviere, având încredere în ajutorul lui Dumnezeu, fiindcă „unde vrea Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii…”

Andrei Criteanul a alcătuit acest Canon în timpul în care Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, a scris viaţa Mariei Egipteanca, viaţă care ne pune înainte o mare pildă de smerenie, dând mângâiere celor care au păcătuit şi doresc să se reîntoarcă la Dumnezeu prin căinţă sinceră. Maria Egipteanca a parcurs traseul de la păcat la sfinţenie, de la viaţa petrecută în desfrâu la asceza pustiului, dobândind cununa sfinţeniei, ca urmare a pocăinţei săvârşite, acum mijlocind pentru noi înaintea tronului Preasfintei Treimi: “Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!” Maria Egipteanca ne demonstrează cât sunt de mari iubirea şi iertarea lui Dumnezeu, Care “voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei IIș 4).

Noi trebuie să avem ferma convingere că Dumnezeu ne iartă păcatele dacă ne pare sincer rău pentru ele şi le mărturisim în întregime, uneori spălându-le cu propriile lacrimi. Ţinând cont de sfaturile date de către duhovnic şi folosindu-ne spre bine de libera noastră voinţă, ne putem pregăti sufleteşte şi trupeşte pentru slăvitul praznic al Învierii Domnului Iisus Hristos din morţi, angajându-ne pe drumul ce duce spre Dumnezeu. Să nu uităm nicio clipă că Dumnezeu intră doar acolo unde este chemat şi rămâne doar dacă este dorit. El bate la uşa sufletelor noastre. Datoria noastră este să deschidem poarta pentru a cina împreună în Împărăţia Sa (Apocalipsa III: 20).

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with