Asculta acest articolCine crede că un partid, indiferent de dimensiunea lui, mare, mijlociu, mic, este o adunare frățească în care toată lumea iubește pe toată lumea, se înșeală. Înăuntru se duc bătălii cumplite. Când se fac apeluri la unitate acestea se referă la dușmanii de afară. Așa trebuie înțeleasă și zicerea atât de dragă politicienilor despre gardul vopsit pe dinafară, și cu leopardul înăuntru.
Gardul cel mai larg de acum este vopsit într-o singură culoare, roșie. Leoparzii sunt la guvernare, simt însă că nu sunt și la putere. Trebuie să facem o distincție netă între putere și guvernare. La “putere” nu este nici Klaus Iohannis, nici PSD. Alții ar fi tentați să spună că președintele este la putere, iar PSD la guvernare. Este adevărat doar pe jumătate. Situația de la noi se încadrează perfect în noua teză pe cale de a deveni globală despre jumătățile de adevăruri, care de fapt sunt faze pregătitoare pentru marea manipulare.
Cum puterea, în sensul cel mai rău al cuvântului, nu-i aparține nimănui pe deplin, prima tentație este să faci apel la domnia legii. Este ultimul lucru în care cred cetățenii în această perioadă. Pentru a avea o imagine cât de cât apropiată de realitate, trebuie privit tabloul pe bucăți separate. Să vedem ce se întâmplă în zona președintelui și ce se petrece în sânul PSD. După un tur de forță pe la guvern, prin piață la demonstranți, pe la Avocatul poporului, CSM, Parlament, președintele Iohannis a luat o pauză. Prins la colț câteva săptămâni, nici pe deplin învins, dar nici ieșit învingător, PSD reîncepe jocul intern. După o tăcere mai prelungită, Victor Ponta iese la atac. O mică incursiune în trecutul recent al PSD îi arată că după fiecare schimbare de conducere, fostul lider a fost mazilit. Adrian Năstase a ieșit din politică definitiv, cu concursul justiției, dar cu brânciul dat de propriul partid. Mircea Geoană l-a pensionat pe Ion Iliescu, iar Victor Ponta l-a exclus pe Mircea Geoană. De ce s-ar bucura de alt tratament Victor Ponta? Cum cea mai bună apărare este atacul, s-ar părea că fostul premier își încearcă norocul. Vrea să-și impună niște oameni în guvern. Nu pare să vrea mare lucru, dar Liviu Dragnea nu vrea să împartă puterea cu nimeni. În prima fază a ținut să arate că de fapt el este șeful suprem, și la Parlament și la Guvern. Este una din cauzele care au condus la protestele de stradă. A simțit răsuflarea fierbinte a președintelui în ceafă. S-a trezit cu instituțiile de forță peste el. Acum apare și Victor Ponta cu pretențiile lui. Este cam mult. Cel mai la îndemână lucru este anihilarea opoziției interne.
Nu doar situația internă este propice luării măsurilor radicale, a declarațiilor ieșite din comun, a acțiunilor în forță. Sunt mișcări de stradă, turbulențe în Spania, Italia, Franța. Dar lucrul cel mai ciudat este legat de gafa președintelui Trump care spunea “uitați-vă ce s-a întâmplat aseară în Suedia”. Nu se întâmplase nimic, dar la două zile după gafa lui au avut loc violențe de neimaginat într-o țară ca Suedia. Dacă tot se vorbește că adevărul spus pe jumătate tinde să devină o nouă doctrină, de ce să nu dea un exemplu chiar cel mai puternic om de pe planetă?
România, dată fiind situația internațională, nu mai are șansa sau nenorocul să fie în centrul atenției. Franța este în fața unor alegeri, Germania la fel, Marea Britanie este ocupată cu BREXIT-ul, Italia și Spania sunt la fel de temperamentale ca noi. Nu mai vorbim despre SUA, care-și are Trumpul ei. Rusia ce ne mai bagă în seamă, dar din alte motive. Prin urmare, ne putem certa ca la ușa cortului. Acum este momentul marilor răfuieli. Începutul se pare că vrea să-l facă PSD. După ce a fost tăvălit de protestatari la temperaturi scăzute PSD s-a înfierbântat destul, are starea psihică potrivită pentru orice bătălie.
