Asculta acest articolCătălin Predoiu nu a excelat până acum în declarații subtile. El a încercat să fie un politician care face ce spune și spune ce face. Prima lui lovitură de maestru în arta politică pare să fie amestecul în disputa dintre Victor Ponta și Klaus Iohannis. Premierul, în discursul de lansare a candidaturii, făcea referire la religia candidaților.
Fără să-l atace direct pe Iohannis, care nu este ortodox, Ponta spunea că are dreptul să nu fie atacat pentru că face parte dintre cei 80% dintre românii ortodocși. Era mai mult decât un joc de cuvinte.
Victor Ponta dorea să atragă atenția asupra faptului că principalul său contracandidat este de altă credință. Figura nu a prins în mod deosebit. Iată însă că Predoiu s-a simțit dator să sară în ajutorul lui Iohannis, contracandidatul său intern. Fără să o mai lungim, Cătălin Predoiu dorea să spună și mai apăsat decât Victor Ponta că Iohannis nu este potrivit pentru funcția de președinte într-o țară majoritar ortodoxă. Este o apărare vicleană, o apărare care mai mult îl înfundă pe Klaus Iohannis.
În același timp, intrând în ultimele 100 de zile până la alegerile prezidențiale, ne aflăm la prima dezbatere de idei. Am făcut un salt de 150 de ani în timp. Ne aflăm în fața dilemei dacă un rege străin, un neamț, este mai potrivit să conducă România decât un domn pământean. Klaus Iohannis este de origine germană, dar s-a născut și a crescut în România comunistă. Întrebarea fundamentală este dacă va conduce el mai bine țara.
De fapt avem de ales între trei personaje. Pe de o parte se află candidatul stângii Victor Ponta, pe de altă parte se dă o luptă între Cătălin Predoiu și Klaus Iohannis. Tocmai am văzut cum Predoiu i-a aplicat contracandidatului său intern o lovitură sub centură, acuzându-l în subsidiar că este neamț și luteran. Deci ce să alegem? Cu Victor Ponta lucurile sunt clare. Partidul său și-a dat acordul și oficial este candidat prezidențial. La dreapta, unul dintre pretendenți ne invită să ne gândim bine dacă este potrivit să dăm țara pe mâna unui străin. Poate că Predoiu este sincer și în interiorul PNL și PDL există temerea că este o greșeală nominalizarea unui neamț la președinție. Chiar dacă sondajele o să-l scoată pe Iohannis câștigător, odată cu intrarea în campania electorală mobilizarea va fi neconvingătoare, oamenii vor avea o reținere în a-l prezenta pe candidat drept soluția salvatoare.
În această dispută cu tentă religioasă Biserica Ortodoxă nu și-a spus punctul de vedere. Există, de altfel, un ordin intern prin care preoților li se interzice să se implice în campania electorală. Pare o glumă. Biserica nu face campanie electorală, dar preoții sunt cei mai aprigi agenți electorali. În special, preoții se avântă în luptă alături de partidul aflat la putere. Ei cer un singur lucru: bani pentru biserică. Ar fi o naivitate să credem că în campania prezidențială preoții ortodocși nu se vor implica. Ei îl spijină fără rezervă pe Victor Ponta, candidatul partidului aflat la guvernare.
Biserica în general, de la cea ortodoxă la cea greco-catolică, reformată sau romano-catolică, nu are importanța electorală care i se atribuie. Dar nici nu poate fi ignorată. Dintre toate partidele, UDMR se bazează cel mai mult pe slujitorii Domnului. Urmează PSD, în relații foarte bune cu Biserica Ortodoxă. Protestanții și neoprotestanții erau mai în strânsă legătură cu PDL.
